Regiunea Mării Negre continuă să fie punctul slab al apărării aliate, în timp ce nordul Europei se consolidează rapid. Ionela Ciolan, cercetătoare la Wilfried Martens Centre for European Studies din Bruxelles, avertizează că sud-estul Europei are probleme majore de coordonare politică și militară, chiar pe granița cu un conflict armat activ.
B9 si diferentele de la Marea Neagra
După recentul summit B9, concluziile arată o discrepanță uriașă pe flancul estic al Alianței Nord-Atlantice. „S-a format practic un pol regional puternic, care include statele nordice, țările baltice și Polonia”, a explicat experta în securitate. Acolo, statele vorbesc pe o singură voce și au o percepție comună asupra amenințării venite dinspre est.
Numai că la noi situația stă complet diferit. „Regiunea Mării Negre rămâne cea mai vulnerabilă parte a flancului NATO. Se află în proximitatea unui război și există diferențe semnificative între actorii regionali”, a declarat Ionela Ciolan. În timp ce România cere o prezență aliată mult mai puternică pe apă, Turcia preferă să se bazeze pe mecanismele regionale deja existente, ceea ce blochează o strategie unitară.
Europa trebuie sa investeasca in propria securitate
Relația cu Statele Unite trece printr-o transformare profundă. Într-un interviu publicat recent de Libertatea, cercetătoarea detaliază de ce țările europene trebuie să bage mâna adânc în buzunar pentru propriile armate. V-ați gândit vreodată ce s-ar întâmpla dacă umbrela americană s-ar strânge brusc? Ei bine, o decuplare rapidă nu este realistă astăzi, dar statele Uniunii Europene au la dispoziție o populație de 450 de milioane de cetățeni și industrii uriașe.
„Dacă acceptăm ideea că pilonul european al NATO este fundamental incapabil să se apere fără sprijinul masiv al Statelor Unite, atunci admitem implicit că Alianța Nord-Atlantică însăși este mult mai fragilă decât ne place să credem. Or, chiar strategiile de securitate și apărare ale Statelor Unite pleacă de la premisa că europenii trebuie și pot să își asume o parte mult mai mare din responsabilitatea pentru securitatea propriului continent și că provocarea reprezentată de Rusia poate fi gestionată în primul rând de către aliații europeni. asa ca nu cred că întrebarea este dacă europenii vor putea vreodată să își asigure propria securitate. Pentru mine, întrebarea reală este cât de repede va reuși UE să își dezvolte capabilitățile necesare și dacă vom avea voință politică suficientă pentru a transforma această ambiție în realitate”, a explicat Ionela Ciolan.
Lectiile din Ucraina si ezitarile de la Bucuresti
Și totuși, România pare că lipsește de la masa deciziilor mari de la Bruxelles. Dincolo de cifre și bugete pentru tancuri, discuția s-a mutat pe pregătirea instituțională și capacitatea de reacție rapidă (un concept promovat intens de comisarul european pentru apărare, Andrius Kubilius). Războiul modern înseamnă acum atacuri cibernetice, dezinformare și sabotaj asupra infrastructurii critice.
Lucrurile se schimbă cu o viteză amețitoare.
În acest peisaj complicat, experiența vecinilor noștri devine vitală pentru restul continentului. „Războiul a transformat Ucraina într-unul dintre cele mai experimentate state europene din punct de vedere militar”, a punctat cercetătoarea. Până la urmă, decidenții de la București trebuie să iasă din logica binară în care aleg exclusiv între parteneriatul strategic cu SUA și integrarea europeană, având nevoie de o consolidare simultană a ambelor direcții.
Următorul test pentru coeziunea flancului estic va fi integrarea noilor capacități de producție militară cu eticheta „Made in UE”, un dosar pe care Comisia Europeană îl va detalia și finanța în viitorul cadru bugetar multianual.
