Republica Moldova propune înlocuirea celor 32 de raioane cu trei regiuni și un municipiu

„Crearea regiunilor este o etapă necesară în modernizarea R. Moldova – reducem numărul, birocrația și atribuțiile acestora. Mandatul regiunilor va fi unul restrâns, axat pe susținerea dezvoltării regionale și a cooperării între primării. Autoritățile regionale vor analiza prioritățile din aria geografică corespunzătoare și le vor sintetiza într-un plan de dezvoltare și într-un portofoliu de proiecte intercomunitare și regionale. Ele vor pregăti și implementa aceste proiecte împreună cu primăriile și vor oferi, la solicitare, asistență pentru proiectele locale ale primăriilor”, a transmis Guvernul Republicii Moldova.

Planul țării vecine vine în timp ce România păstrează organizarea administrativă din 1968, după încercări de regionalizare rămase neaplicate, potrivit publicației Gândul. Ambele țări se confruntă cu fragmentarea teritoriului, depopularea comunelor și costuri de administrare descrise de Gândul drept nesustenabile.

Premierul Vasile Tofan și secretarul general al Guvernului, Alexei Buzu, au anunțat reforma la 1 octombrie 2026. Conceptul schimbă organizarea administrației de nivelul al doilea, cea reprezentată în prezent de raioane, deasupra nivelului primăriilor.

Ghișeele ar rămâne aproape de locuitori

Serviciile, ghișeele și actele necesare locuitorilor ar rămâne în localități, fără a fi transferate la sediile regiunilor. Serviciile publice ar fi asigurate de primării, de structurile teritoriale ale administrației publice centrale și de operatorii competenți. Regiunile ar planifica investițiile regionale și ar iniția proiecte.

Noile regiuni ar participa și la accesarea și implementarea programelor europene de coeziune, dezvoltare regională și cooperare transfrontalieră. Aceste programe urmăresc reducerea diferențelor dintre teritorii, dezvoltarea lor și colaborarea peste granițe.

Regiunile ar reuni teritoriile a 31 de raioane

Împărțirea propusă pentru Nord, Centru și Sud ar urma, în linii generale, configurația actualelor regiuni de dezvoltare. Excepțiile sunt raionul Taraclia și municipiul Bălți. Cele trei regiuni ar avea următoarea componență:

• Regiunea Nord ar reuni 11 raioane și 514.105 locuitori: Briceni, Dondușeni, Drochia, Edineț, Fălești, Florești, Glodeni, Ocnița, Rîșcani, Sîngerei și Soroca. Sediul autorităților regionale ar fi în municipiul Bălți.
• Regiunea Centru ar cuprinde 13 raioane și 670.088 de locuitori: Anenii Noi, Călărași, Criuleni, Dubăsari, Hîncești, Ialoveni, Nisporeni, Orhei, Rezina, Șoldănești, Strășeni, Telenești și Ungheni. Autoritățile regionale ar avea sediul în municipiul Chișinău.
• Regiunea Sud ar include șapte raioane și 280.237 de locuitori: Basarabeasca, Cahul, Cantemir, Căușeni, Cimișlia, Leova și Ștefan Vodă. Sediul autorităților ar fi în municipiul Cahul.

Deși ar găzdui conducerile regionale, municipiile Bălți și Chișinău și-ar păstra statutul distinct de unități administrativ-teritoriale de nivelul al doilea. Teritoriile, populațiile și bugetele lor ar rămâne separate de cele ale regiunilor.

Actualul raion Taraclia ar deveni municipiu de nivelul al doilea, în afara celor trei regiuni. Guvernul justifică această soluție prin particularitățile etnoculturale și lingvistice ale zonei. Legea ar urma să stabilească reprezentarea localităților din actualul raion, exercitarea competențelor de nivelul al doilea și finanțarea municipiului.

Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia și-ar păstra statutul juridic special și nu ar fi inclusă în noile regiuni.

Fiecare președinte de regiune ar fi ales de consiliul regional dintre propriii consilieri. Numărul acestora ar depinde de populația regiunii, conform pragurilor prevăzute de Legea nr. 436/2006 privind administrația publică locală, invocată în concept.

Opoziția contestă constituționalitatea reorganizării

La 2 octombrie, Igor Dodon, liderul PSRM și fost președinte al Republicii Moldova, a criticat propunerea: „trei regiuni în locul celor 32 de raioane» și să «lichideze satele mici»: «Acest lucru contravine Constituției și principiilor autonomiei locale”. El a acuzat partidul aflat la putere și că urmărește desființarea satelor mici.

În ședința plenară din aceeași zi, deputatul socialist Dorin Pavaloi a cerut audierea lui Alexei Buzu în legătură cu reforma: „Să răspundă dacă conștientizează că se încalcă articolul 110 din Constituție, unde clar se spune că în Republica Moldova avem sate, orașe, comune și raioane”. Solicitarea nu a fost inclusă pe ordinea de zi, deoarece majoritatea PAS nu a susținut-o.

Gândul arată că articolul 110 din Constituție enumeră satele, orașele, raioanele și unitatea teritorială autonomă Găgăuzia, iar articolul 113 reglementează consiliul raional.

Purtătorul de cuvânt al Guvernului Republicii Moldova, Dumitru Ciorici, a susținut că propunerea respectă articolul 110: reforma ar păstra nivelul al doilea al administrației locale, iar consiliile noilor unități ar fi alese direct de cetățeni, la fel ca actualele consilii raionale.

Statutul Taracliei provoacă obiecții

Experții citați de Gândul avertizează că diferențele de tratament dintre localități pot genera nemulțumiri. Ei compară Taraclia, cu aproximativ 20.000 de locuitori, care ar primi un statut special, cu Ungheni, cu circa 40.000 de locuitori, care nu ar beneficia de unul similar.

Aceștia invocă și situația municipiului Bălți, pentru care ar fi trebuit să existe o lege specială. Alte riscuri semnalate sunt mutarea puterii politice locale către noile centre și folosirea reformei de propaganda rusă pentru a o prezenta ca pe o măsură impusă de Bruxelles.

Avertismentele privesc și posibilitatea revenirii asupra reorganizării, așa cum s-a întâmplat cu sistemul județelor. La sfârșitul anilor ’90, Republica Moldova a înlocuit raioanele cu nouă județe și municipiul Chișinău, în total 10 unități administrative de nivelul al doilea.

După preluarea puterii de către Partidul Comuniștilor în 2001, a fost adoptată o nouă lege care a desființat sistemul județelor și a readus organizarea în raioane.

Comasarea primăriilor a intrat în etapa obligatorie

Reorganizarea regională este însoțită de unirea primăriilor, proces numit amalgamare. Autoritățile au anunțat că, până la 31 august, 561 de primării, reprezentând 63%, încheiaseră etapa voluntară.

În septembrie a început faza obligatorie pentru alte peste 250 de comunități.

România a blocat regionalizarea în mai multe etape

În România, majoritatea comunelor au sub 3.000 de locuitori, iar cea mai mică are aproximativ 90, potrivit publicației Gândul. Reforma administrativ-teritorială a rămas o promisiune politică timp de 35 de ani.

După o primă tentativă în perioada Guvernului Năstase, tema a revenit în 2011. Traian Băsescu și Guvernul Boc au propus atunci reducerea județelor la opt structuri teritoriale. Opoziția politică și disputele privind delimitarea regiunilor au împiedicat aplicarea proiectului.

Gândul identifică printre obstacole rezistența partidelor față de dispariția județelor pe care le controlează, disputele privind eventuale enclave etnice maghiare și neînțelegerile asupra formei și atribuțiilor viitoarelor regiuni.

În 2013, Guvernul Ponta a reluat regionalizarea. Conflictele privind capitalele regiunilor, împărțirea puterii locale și necesitatea modificării Constituției au blocat din nou reforma.

Guvernul Republicii Moldova a mai transmis: „Serviciile prestate de actualele raioane nu vor fi transferate la sediul regiunilor, dimpotrivă – serviciile, ghișeele, actele necesare oamenilor rămân în localități. Regiunile nu vor presta servicii publice – acestea vor fi asigurate de primării sau de structuri teritoriale ale administrației publice centrale și operatorii competenți. Regiunile vor planifica investițiile regionale și vor iniția proiecte”.