O tornadă a răsturnat un autocar cu 40 de oameni în Călărași. Faptul s-a petrecut pe 30 aprilie 2019, dar imaginile, desprinse parcă de pe câmpiile din Oklahoma, au pus pe jar o țară întreagă. Întrebarea a apărut firesc: suntem următorii pe harta furtunilor extreme? Pe măsură ce știrile despre dezastre climatice din SUA devin tot mai frecvente, teama că aceste fenomene ar putea traversa Atlanticul prinde contur. Articolul de față pune cap la cap datele: de la istoricul surprinzător al tornadelor din România, la verdictul rece al oamenilor de știință și, mai ales, la ghidul de supraviețuire într-o situație care nu mai pare deloc imposibilă.
Tornada de la Drajna: semnalul de alarmă
Evenimentul de la Drajna a fost un șoc pentru public, dar nu și o surpriză totală pentru specialiști. Cercetătorul în fizica atmosferei Bogdan Antonescu definește o tornadă drept „o coloană de aer care se află în rotație între baza norului și o suprafață”. Pentru formarea ei este nevoie de un cocktail precis: instabilitate atmosferică, umiditate, un mecanism de declanșare și forfecarea vântului, adică schimbarea direcției și vitezei acestuia cu altitudinea.
Tornada din 2019, clasificată drept F1 pe scara Fujita, a avut vânturi de aproximativ 90 km/h și s-a deplasat 50 de kilometri într-o oră și 20 de minute. A distrus acoperișurile a 16 case și a răsturnat celebrul autocar. Problema? Majoritatea martorilor nu au știut cum să reacționeze. Unii șoferi au oprit periculos de aproape pentru a filma, în timp ce alții au condus chiar pe lângă fuior. La câteva zile după incident, Administrația Națională de Meteorologie (ANM) a emis, în premieră, o avertizare oficială de tornadă.
Istoricul acestor fenomene în România este mai bogat decât s-ar crede. Între 1603 și 2022, Bogdan Antonescu a documentat 195 de tornade. Cele mai multe, 140, au fost raportate după 1990. Explicația nu stă neapărat într-o înmulțire a fenomenelor, ci în accesul la tehnologie: internetul și telefoanele mobile au făcut raportarea mult mai ușoară. În perioada socialistă (1945-1989), de exemplu, au fost consemnate doar opt tornade, pe fondul ideii generale că „la noi nu există așa ceva”.
Ce spune știința: o legătură greu de dovedit
Când vine vorba de a lega direct tornadele de schimbările climatice, comunitatea științifică internațională pășește pe un teren minat. Spre deosebire de valurile de căldură sau ploile torențiale, unde legătura este clară și direct atribuibilă încălzirii globale, în cazul furtunilor severe lucrurile sunt mult mai complicate. Un raport al Academiei Naționale de Științe din SUA plasează tornadele la coada clasamentului în ceea ce privește înțelegerea impactului climatic și încrederea în a atribui un eveniment specific încălzirii globale.
Asta nu înseamnă că nu există nicio legătură. Înseamnă doar că, la acest moment, dovezile științifice nu sunt suficient de puternice pentru a trage concluzii ferme. Modelele climatice actuale sunt prea grosiere pentru a simula fenomene atât de mici și de scurte precum o tornadă. Totuși, aceleași modele sugerează că, în viitor, condițiile favorabile formării furtunilor severe în SUA și Europa ar putea deveni mai frecvente, mai ales dacă încălzirea globală depășește 2°C față de nivelurile preindustriale.
„Tornadele sunt tipul de eveniment extrem unde avem cea mai mică încredere în abilitatea noastră de a atribui șansele sau caracteristicile evenimentelor individuale unei influențe a încălzirii globale.”
– Dr. Noah Diffenbaugh, pentru New York Times
Mai puține zile cu tornade, dar mai violente?
Datele din SUA, cea mai studiată zonă de pe glob, arată câteva tendințe paradoxale. Numărul total de tornade raportate s-a dublat din anii ’50, dar cifra este înșelătoare. Apariția radarelor Doppler în anii ’90 a permis detectarea multor tornade slabe (F0) care înainte treceau neobservate. Dacă aceste tornade slabe sunt eliminate din statistici, nu se observă nicio creștere a numărului total.
Ce s-a schimbat, însă, este modul în care apar. Un studiu publicat în revista Science a descoperit o tendință de „clusterizare”. Cu alte cuvinte, sunt mai puține zile pe an în care se formează tornade, dar în acele zile apar mult mai multe simultan. Zilele cu peste 30 de tornade au devenit mai frecvente. În paralel, altă cercetare a indicat o creștere a „puterii” totale a tornadelor cu 5,5% pe an în ultimele decenii, chiar și după eliminarea altor factori de mediu.
Pentru România și Europa de Est, studiile arată că vor apărea mai frecvent condiții propice formării furtunilor. Dar, după cum explică Bogdan Antonescu, pentru a stabili un trend clar al tornadelor, e nevoie de date de observație pe termen lung, care lipsesc. „Singurul instrument este un observator uman care vede tornada și o raportează”, spune el. Aici intervine publicul.
Ghid de supraviețuire: ce faci când lovește
Faptul că tornadele sunt rare în România ne face vulnerabili. Lipsa de experiență și de informare poate duce la decizii fatale. Semnele care prevestesc o posibilă tornadă includ vânt puternic, un nor rotativ în formă de pâlnie care coboară spre pământ și un zgomot puternic, asemănător cu cel al unui tren de marfă.
Platforma Națională de Pregătire pentru Situații de Urgență, fiipregatit.ro, oferă sfaturi clare:
- În spațiu deschis: Adăpostește-te într-un șanț sau o adâncitură în pământ. Nu te ascunde sub poduri sau pasaje.
- Acasă: Cel mai sigur loc este subsolul sau beciul. Dacă nu există, mergi într-o cameră centrală, fără ferestre, cum ar fi baia. Intră în cadă și acoperă-ți capul și gâtul cu brațele și corpul cu o pătură.
- În mașină: Acesta este cel mai periculos loc. Specialiștii americani recomandă părăsirea imediată a vehiculului și căutarea unui adăpost la sol. Dacă ești surprins și nu poți ieși, închide geamurile, poartă centura și apleacă-te cât mai jos. Nu te ascunde sub mașină.
După trecerea fenomenului, fii atent la firele electrice căzute și nu intra în clădiri avariate. Comunică prin mesaje text pentru a nu aglomera rețelele telefonice.
Pasionații de meteo, organizați în grupuri precum „Furtuni România”, contează mult. Ei practică „citizen science” (știință cetățenească), oferind meteorologilor de la ANM fotografii și date valoroase din teren, în timp real. Aceste informații ajută la înțelegerea mai bună a fenomenelor și, în viitor, la emiterea unor avertizări mai precise. Până când știința va oferi un răspuns definitiv, vigilența și pregătirea rămân singurele arme în fața furiei imprevizibile a naturii.
Surse:
