De ce confiscă inspectorii ANSVSA
Controalele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) se lasă frecvent cu amenzi și cu tone de produse retrase de pe raft. Decizia de a confisca alimente nu este însă una arbitrară, ci se bazează pe o legislație europeană extrem de strictă, menită să protejeze sănătatea publică. Întregul sistem este guvernat de principii stabilite încă din 2002 prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002, actualizat constant pentru a răspunde noilor riscuri. Acest cadru legal, aplicat în toate statele membre, inclusiv în România, instituie Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) și stabilește proceduri clare. Orice produs care prezintă un risc pentru consumator, fie că este expirat, depozitat necorespunzător, contaminat sau cu eticheta falsificată, trebuie eliminat imediat din circuitul comercial.
O risipă de 132 de miliarde de euro
Mâncarea confiscată de autorități reprezintă doar o mică parte dintr-o problemă mult mai mare: risipa alimentară. Cifrele la nivel european sunt amețitoare. Anual, în Uniunea Europeană se aruncă peste 58 de milioane de tone de mâncare, echivalentul a 130 de kilograme pentru fiecare locuitor, conform datelor Comisiei Europene publicate pentru anul 2025. Valoarea de piață a acestei pierderi este estimată la 132 de miliarde de euro. Paradoxul este uriaș, în condițiile în care peste 42 de milioane de europeni nu își permit o masă de calitate în fiecare zi. La nivel global, situația este și mai gravă: aproximativ o treime din totalul alimentelor produse pentru consumul uman se pierde sau se irosește.
Cine aruncă cel mai mult? Contrar așteptărilor, nu supermarketurile sau restaurantele sunt principalii vinovați. Gospodăriile populației generează mai mult de jumătate din totalul deșeurilor alimentare din UE (53%). Urmează industria de prelucrare a alimentelor și băuturilor (19%), restaurantele și serviciile de alimentație publică (11%), sectorul de retail și distribuție (8%) și producția primară, adică fermele (10%). Motivele sunt diverse, de la o planificare proastă a cumpărăturilor în gospodării, la standarde estetice nerealiste în magazine sau depozitare necorespunzătoare de-a lungul lanțului de aprovizionare.
Drumul fără întoarcere al alimentelor retrase
Întrebarea esențială rămâne: unde ajung, concret, tonele de carne, lactate sau legume confiscate de ANSVSA? Răspunsul este tranșant. Marea majoritate a produselor retrase de la vânzare din motive de siguranță alimentară urmează o singură cale: distrugerea controlată. Aceste alimente sunt considerate un risc biologic și nu pot fi sub nicio formă donate sau reintroduse în consumul uman sau animal. Procedura implică, de obicei, incinerarea în unități specializate sau neutralizarea prin alte metode care să garanteze eliminarea oricărui pericol de contaminare.
Există totuși o diferență importantă între alimentele confiscate pentru că sunt periculoase și cele care constituie „risipă alimentară” din alte motive, cum ar fi produsele agricole care nu sunt vândute. Acestea din urmă, deși nu mai pot ajunge pe piața de consum uman, pot fi uneori redirecționate. Unele sunt folosite pentru hrana animalelor, altele sunt transformate în compost pentru îmbunătățirea solului sau sunt utilizate pentru a produce bioenergie. Această ierarhie a utilizării este încurajată de politicile europene, dar se aplică doar produselor care nu prezintă un risc sanitar.
Prevenția, singura soluție reală
Distrugerea alimentelor confiscate este un rău necesar pentru a proteja populația, dar soluția pe termen lung stă în prevenție. Uniunea Europeană și-a asumat un obiectiv ambițios în cadrul Agendei pentru Dezvoltare Durabilă: înjumătățirea risipei alimentare pe cap de locuitor până în 2030. România a adoptat, la rândul său, un cadru legislativ pentru a diminua acest fenomen, conform informațiilor publicate de ANSVSA, care încurajează operatorii economici să ia măsuri.
Soluțiile sunt complexe și implică toți actorii din lanțul alimentar. Guvernele pot crea stimulente fiscale pentru donarea alimentelor aflate aproape de termenul de expirare, dar încă sigure pentru consum. Companiile au un interes financiar direct: un studiu al World Resources Institute a arătat că pentru fiecare dolar investit în reducerea risipei, companiile au economisit în medie 14 dolari. În final, responsabilitatea ajunge și la consumator. O mai bună planificare a meselor, înțelegerea diferenței dintre „a se consuma de preferință înainte de” și „expiră la”, și utilizarea creativă a resturilor alimentare pot reduce semnificativ cele 69 de kilograme de mâncare pe care fiecare european le aruncă, în medie, de acasă în fiecare an.
Surse:
