România avea 34.645 de posturi la ANOFM și o rată a locurilor vacante de doar 0,5%

Oferta era concentrată în meserii, activități necalificate și posturi pentru persoane cu un nivel redus de educație. Din total, 18.537 de locuri, aproximativ 53,5%, erau destinate persoanelor fără studii sau cu studii primare ori gimnaziale.

Cele mai multe posturi erau pentru șoferi, manipulanți și curieri

Conducătorii auto de transport rutier aveau la dispoziție cel mai mare număr de posturi din evidențele agenției. Oferta principalelor ocupații era următoarea:

• 3.868 de locuri pentru conducători auto de transport rutier;
• 1.943 de locuri pentru manipulanți de mărfuri;
• 1.923 de locuri pentru curieri;
• 1.583 de locuri pentru muncitori necalificați în construcții;
• 1.243 de locuri pentru muncitori necalificați la spargerea și tăierea materialelor de construcții;
• 1.227 de locuri pentru lucrători comerciali;
• 1.079 de locuri pentru agenți de securitate.

Împărțirea după educație arată că posturile pentru absolvenții de studii superioare reprezentau partea cea mai mică a ofertei:

• 2.110 locuri, aproximativ 6%, pentru persoane cu studii superioare, între care ingineri, medici, manageri, economiști și alți specialiști;
• 6.789 de locuri pentru persoane cu studii liceale sau postliceale;
• 7.209 locuri pentru absolvenții învățământului profesional;
• 18.537 de locuri pentru persoane fără studii sau cu studii primare ori gimnaziale, în special curieri, manipulanți de mărfuri și muncitori necalificați.

Rata locurilor vacante era de patru ori sub media UE

În trimestrul al doilea din 2026, rata locurilor de muncă vacante era de 0,5% în România, cea mai mică dintre statele membre pentru care existau date comparabile. Media Uniunii Europene era de 2%.

Indicatorul ajungea la 4,1% în Țările de Jos, 3,3% în Belgia, 3,1% în Malta și 2,9% în Austria. Polonia și Bulgaria aveau fiecare o rată de 0,8%.

Rata reprezintă ponderea posturilor neocupate în totalul locurilor de muncă existente, ocupate și neocupate. Ea nu măsoară același lucru ca numărul de 34.645 de oferte: rata este un indicator statistic folosit pentru comparații între țări, în timp ce evidența ANOFM cuprinde posturile declarate agențiilor de ocupare și se schimbă pe măsură ce apar oferte, expiră sau sunt ocupate.

Aproape 78% dintre șomerii înregistrați nu primeau indemnizație

La sfârșitul lunii iulie 2026, în evidențele ANOFM figurau 259.889 de șomeri. Rata șomajului înregistrat urcase la 3,25%, de la 3,20% în iunie.

Indemnizație de șomaj primeau 57.758 de persoane. Celelalte 202.131, aproape 78% din total, erau șomeri neindemnizați.

Cei mai mulți proveneau din mediul rural, 189.066 de persoane, față de 70.823 din mediul urban. În evidențe erau 133.472 de bărbați și 126.417 femei.

Persoanele de peste 55 de ani formau cea mai numeroasă grupă, cu 66.284 de șomeri. Urmau cei cu vârste între 40 și 49 de ani, 61.648 de persoane, în timp ce grupa 25-29 de ani cuprindea 14.805 persoane.

Nivelul de educație al șomerilor se concentra tot în zona studiilor reduse. Persoanele fără studii sau doar cu studii primare reprezentau 28,98% din total, iar cele cu studii gimnaziale, 33,70%. Împreună, aceste categorii depășeau 62%, în timp ce persoanele cu studii universitare reprezentau 4,9%.

Aceste ponderi sunt apropiate de structura educațională a ofertelor, însă cifrele nu arată că oamenii și posturile se aflau în aceleași localități sau că aveau o potrivire exactă a calificărilor.

Șomajul statistic include mai multe persoane decât evidența ANOFM

Statistica armonizată a șomajului indică o altă valoare deoarece folosește o metodologie diferită de înregistrarea la agențiile de ocupare. O persoană poate fi considerată șomer în ancheta asupra forței de muncă fără să fie înscrisă la ANOFM.

Rata șomajului calculată astfel era de 6,4% în iulie 2026, în scădere cu 0,4 puncte procentuale față de iunie. Estimarea cuprindea 526.800 de persoane fără serviciu, cu vârste între 15 și 74 de ani, față de 555.500 în iunie și 484.800 în iulie 2025.

Scăderea lunară a venit, așadar, în paralel cu un nivel mai ridicat decât cel înregistrat cu un an înainte. În iulie, rata era de 6,7% în rândul femeilor și de 6,2% în cazul bărbaților.

Pentru populația cu vârste între 25 și 74 de ani, rata șomajului era de 5,2%, respectiv 5,5% în cazul femeilor și 5% în rândul bărbaților. Această grupă de vârstă reprezenta 76,4% din totalul șomerilor estimați pentru iulie.

În perioada aprilie-iunie 2026, rata șomajului în rândul tinerilor între 15 și 24 de ani ajunsese la 30,8%.

Salariul mediu a crescut, dar a cumpărat mai puțin

Câștigul salarial mediu net a ajuns în iulie 2026 la 5.820 de lei, cu 86 de lei și 1,5% peste nivelul din iunie. Câștigul salarial mediu brut a urcat la 9.709 lei, cu 145 de lei față de luna precedentă.

Față de iulie 2025, salariul mediu net crescuse cu 5,5%. Indicele câștigului salarial real era însă de 97,5%, nivel care indica o reducere de aproximativ 2,5% a puterii de cumpărare.

Explicația se vede în evoluția prețurilor. Inflația anuală era de 8,16% în iulie, peste creșterea de 5,5% a salariului mediu net. Cele mai recente date INS arată că inflația anuală a încetinit ulterior la 6,17% în august 2026.

Serviciile înregistrau în august cele mai mari scumpiri anuale, de 11,28%. Mărfurile nealimentare erau mai scumpe cu 6,36%, iar alimentele cu 2,62%.

Diferențele dintre domenii rămâneau ample. În programare și consultanță în tehnologia informației, câștigul salarial mediu net era de 13.464 de lei, iar în extracția petrolului brut și a gazelor naturale ajungea la 13.140 de lei.

La capătul opus, media netă era de 2.986 de lei în alte activități de servicii și de 3.023 de lei în pescuit și acvacultură.

Primele și bonusurile au influențat schimbările lunare

Față de iunie, câștigul salarial mediu net a crescut în iulie cu 23,4% în activitățile juridice și de contabilitate și cu 20,2% în extracția petrolului și gazelor.

Majorări cuprinse între 8% și 14,5% au fost consemnate în activități de arhitectură și inginerie, fabricarea autovehiculelor, închiriere și leasing, precum și în unele activități profesionale, științifice și tehnice.

Scăderile au fost cuprinse între 7,5% și 11,5% în fabricarea produselor din tutun, activități de editare, fabricarea calculatoarelor și a produselor electronice și optice, telecomunicații, fabricarea de mașini și utilaje și industria farmaceutică.

În sectorul bugetar, media netă a crescut cu 1,5% în sănătate și asistență socială și cu 0,6% în administrația publică, dar a scăzut cu 1,1% în învățământ.

Aceste variații lunare nu echivalează automat cu majorări sau tăieri permanente ale salariilor. Media poate fi influențată de prime trimestriale, anuale sau de vacanță, bonusuri de performanță, sume distribuite din profit, nivelul producției, încasările companiilor și schimbarea structurii personalului.

Costul muncii rămânea sub jumătate din media europeană

În 2025, costul mediu al unei ore de muncă era de 13,6 euro în România, față de 34,9 euro în UE și 38,2 euro în zona euro. Indicatorul include salariul și celelalte costuri suportate de angajator pentru forța de muncă.

România avea al doilea cel mai mic cost orar din Uniunea Europeană, după Bulgaria, unde nivelul era de 12 euro. Ungaria ajungea la 15,2 euro.

La celălalt capăt al clasamentului, o oră de muncă ajungea la 56,8 euro în Luxemburg, 51,7 euro în Danemarca și 47,9 euro în Țările de Jos. Nivelul din România reprezenta aproximativ 39% din media UE și era de peste patru ori mai mic decât cel din Luxemburg.

Costul orar exprimat în moneda națională crescuse în 2025 cu 10,6% în România, cel mai mare avans dintre statele membre care nu folosesc euro. Ungaria înregistrase o creștere de 8,9%, iar Polonia, de 8,8%.

Ritmul a încetinit în trimestrul al doilea din 2026. Componenta salarială a costului orar era cu 1,8% peste nivelul din aceeași perioadă a anului anterior, comparativ cu o medie de 3,2% în UE. Creșterile ajungeau la 9,9% în Bulgaria, 9,6% în Lituania și 8,9% în Croația.

Salariul minim a ajuns la 4.325 de lei brut

De la 1 iulie 2026, salariul minim brut a crescut la 4.325 de lei, de la 4.050 de lei. Raportat la câștigul salarial mediu brut de 9.709 lei din iulie, pragul minim reprezenta aproximativ 45% din medie, deși cei doi indicatori măsoară valori diferite: unul este limita legală, iar celălalt cuprinde câștigurile plătite efectiv, inclusiv influența primelor și bonusurilor.

Între iulie 2016 și iulie 2026, salariul minim din România a avut o creștere medie anuală de 11,6%, a doua cea mai mare din UE, după nivelul de 11,7% din Lituania. Ritmurile au fost de 11,2% în Bulgaria, 10,4% în Polonia și 10% în Ungaria.

În România, salariul minim brut rămânea sub 1.000 de euro pe lună. Ajustat la diferențele dintre nivelurile prețurilor și exprimat în standardul puterii de cumpărare, el se afla însă în grupa de mijloc a Uniunii Europene.

Ocuparea redusă a fost însoțită de scăderea productivității

În 2025, 69% dintre persoanele cu vârste între 20 și 64 de ani aveau un loc de muncă în România. Era a doua cea mai mică rată de ocupare din UE, după nivelul de 67,6% din Italia, și se situa sub media comunitară de 76,1%.

Rata de ocupare a femeilor era de 59,5%, din nou a doua cea mai redusă după Italia. Diferența dintre ratele de ocupare ale bărbaților și femeilor ajungea la 18,7 puncte procentuale, față de un decalaj mediu de 9,6 puncte în Uniunea Europeană.

În trimestrul al doilea din 2026, productivitatea muncii a crescut în UE cu 0,9% pe persoană ocupată și cu 0,8% raportat la orele lucrate, comparativ cu aceeași perioadă din 2025.

În România, evoluția a fost negativă: productivitatea pe persoană ocupată a scăzut cu 0,8%, iar cea calculată pentru fiecare oră lucrată a coborât cu 1,2%, cea mai mare scădere din UE.