România depășește media UE la burnout, cu 45% dintre salariați afectați față de 37%

Datele provin din studiul Occupational Health Solution (OSH) Pulse 2025, transmite Mediafax. În România, 40% dintre angajați indică presiunea timpului sau supraîncărcarea drept problemă, iar 24% menționează stresul, depresia sau anxietatea.

Teama de consecințe profesionale poate îngreuna discutarea problemelor de sănătate mintală la serviciu. Proporția angajaților români care cred că o astfel de dezvăluire le-ar putea afecta negativ cariera ajunge la 55%, comparativ cu 48% dintre angajații europeni.

Organizația Mondială a Sănătății definește burnoutul ca fenomen ocupațional asociat stresului cronic de la locul de muncă gestionat insuficient, nu ca diagnostic medical în sine.

Performanța profesională poate ascunde semnele epuizării

Psihoterapeuții spun că o persoană aflată în epuizare poate continua să muncească mai mult, să accepte sarcini suplimentare și să verifice excesiv ceea ce face. În acest timp, somnul, energia și starea emoțională se pot deteriora.

Semnele timpurii descrise de specialiști includ:

• treziri nocturne însoțite de gânduri despre muncă;
• oboseală care persistă după weekend sau concediu;
• iritabilitate și o nevoie crescută de control;
• izolare socială;
• dificultatea de a se relaxa fără sentimentul de vinovăție.

Angajații nu cer întotdeauna ajutor spunând că au burnout. Motivele pentru care ajung la specialist sunt mai degrabă insomnia, anxietatea, iritabilitatea, oboseala persistentă, dificultățile de concentrare sau simptomele fizice.

Un atac de panică, un conflict la serviciu sau imposibilitatea de a mai gestiona sarcini care înainte păreau ușoare pot deveni punctul de cotitură. Pe măsură ce epuizarea continuă, pot apărea erori, conflicte, probleme de concentrare și distanțarea față de muncă.

Prevenirea depinde și de organizarea muncii

Psihoterapeuții atrag atenția că prevenirea epuizării nu ține doar de angajat. Condițiile considerate importante la locul de muncă sunt:

• un volum realist de sarcini;
• priorități clare;
• autonomie în desfășurarea activității;
• limite privind disponibilitatea în afara programului;
• posibilitatea de a discuta dificultățile profesionale.

Aceste condiții vizează atât volumul de muncă, cât și felul în care angajații își pot stabili limitele și pot semnala dificultățile înainte ca epuizarea să ducă la erori, conflicte sau retragere față de activitatea profesională.