Regimul comunist folosea filajul strict, perchezițiile secrete și interceptările pentru a controla jurnaliștii străini care ajungeau în România. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a scos la lumină documente care detaliază cum agenții distrugeau filmele foto și înregistrările reporterilor occidentali.
Structura specială înființată în 1985
Autoritățile de la București erau obsedate de imaginea externă a țării. O imagine pe care nu o puteau controla prin cenzura clasică aplicată presei interne. Un document strict secret, datat 2 decembrie 1985, arată înființarea unei grupe operative centrale a Departamentului Securității Statului.
Obiectivul ofițerilor era clar.
Scopul asumat oficial era „cunoașterea, prevenirea, contracararea și neutralizarea” acțiunilor care puteau afecta securitatea statului și imaginea României peste hotare. Iar pentru asta, structura reunea cadre din domeniul contraspionajului și al informațiilor interne. Jurnaliștii sosiți pe cale oficială primeau programe stricte și escorte de încredere, dar mulți încercau să fenteze sistemul intrând cu vize de turist.
Microfoane în hoteluri și mașini închiriate
V-ați gândit vreodată cum arăta o deplasare de serviciu în anii ’80 pentru un corespondent occidental? Securitatea încerca mereu să îi cazeze în camere de hotel deja cablate cu tehnică de ascultare. Într-o analiză publicată recent de Adevarul, este menționat cazul din 1983 al unei jurnaliste de la Radio France Internationale. Femeia a refuzat succesiv mai multe camere într-un hotel din Galați. Agenții nu au reușit să o bage în camera cu microfoane și au notat în rapoarte suspiciunea că franțuzoaica a acționat intenționat.
Dar lucrurile mergeau mult mai departe de o simplă cameră de hotel. Într-o altă operațiune, un cetățean francez bănuit că lucrează în presă a primit de la centrul de închirieri o Dacia 1300 (pregătită în prealabil de agenți) complet echipată cu microfoane. O a doua mașină a Securității mergea în permanență în spatele lui pentru a recepționa conversațiile din habitaclu. Să fim serioși, nivelul de resurse alocat pentru un singur om era uriaș.
Bagaje controlate și filme distruse în secret
Când filajul nu dădea rezultatele dorite, se trecea la măsuri fizice. În aprilie 1989, un jurnalist francez venit ca turist a intrat în vizorul ofițerilor, care îl acuzau că vrea să obțină imagini cu „caracter denigrator”. La plecarea din țară, Securitatea a ordonat controlarea bagajelor și distrugerea în secret a filmelor și înregistrărilor. Orice document considerat ostil era pur și simplu confiscat la frontieră.
Și jurnaliștii sportivi aveau parte de același tratament. Doi reporteri francezi veniți pentru un meci de handbal au fost supuși filajului, perchezițiilor secrete și interceptărilor. Miza principală (pe lângă monitorizarea permanentă a discuțiilor) era să fie împiedicați să ia legătura cu persoane cunoscute pentru atitudini critice față de regimul comunist.
Lista persoanelor indezirabile
Numai că regimul evita să ia măsuri deschise, cum ar fi reținerea fizică a jurnaliștilor cunoscuți. Arestările ar fi provocat scandaluri diplomatice majore, așa că tactica preferată rămânea sabotajul nevăzut: confiscarea notițelor și distrugerea probelor foto înainte de ieșirea din țară.
Cei care reușeau totuși să publice materiale critice în Occident suportau consecințe pe termen lung. Străinii ajungeau automat pe lista persoanelor indezirabile, iar la următoarea încercare de a trece granița li se refuza intrarea în România, arată documentele din arhivele CNSAS.
