Soțul meu mi-a făcut un facelift

_Neda și Amir Karam s-au cunoscut la facultatea de medicină. În cele din urmă. Au fost aduși pe lume de același medic în același spital din Iran. Familiile amândurora s-au mutat ulterior în San Diego; au urmat licee rivale și au lucrat la același mall. Au mers la aceeași facultate. Dar nu s-au întâlnit până când nu au studiat amândoi la Facultatea de Medicină a Universității California Irvine. S-au logodit în trei luni.

Neda a devenit medic de familie; Amir este chirurg plastician. La începutul acestui an, la câteva luni de la cea de-a 26-a aniversare a căsătoriei lor, Neda a decis că vrea să își facă un lifting facial. Și nu s-a întrebat cine ar fi efectuat operația. „Nu am vrut să merg la el doar pentru că era soțul meu, dar am simțit că eram în situația unică de a trăi cu cea mai bună alegere”, spune Neda. „Nu cred că aș fi avut curajul să o fac cu altcineva.”

Amir a fost de acord că nu a existat un chirurg mai bun pentru această sarcină. „Dacă aș fi crezut că există cineva care ar putea obține un rezultat mai natural sau mai consistent, atunci aș fi spus 100%: „Neda, hai să mergem la așa și așa””, spune el. „Dar am știut în mintea și în inima mea că pot livra și asta a fost liniștitor pentru amândoi. Nu aș fi vrut să iasă dintr-un lifting facial și să arate ca o persoană diferită. Procesul de îmbătrânire este relativ scurt. Suntem căsătoriți de 25 de ani și doar în ultimii câțiva a trecut la o versiune îmbătrânită a ei. Nu vreau o versiune nouă a ei. Vreau doar versiunea veche”.

Dacă gândul de a aduce un bisturiu pe fața soțului/soției (sau pe orice parte a corpului) vă dă fiori, probabil că nu sunteți chirurg plastician. În 2010, un sondaj efectuat pe 465 de chirurgi plasticieni a arătat că 83,9% dintre aceștia au operat un soț sau un membru al familiei, dintr-un motiv simplu – medicii au spus că se credeau cel mai bun chirurg pentru această sarcină. (În cadrul aceluiași sondaj, 88% dintre chirurgii plasticieni au declarat că ar opera pe un soț sau un membru al familiei).

Operațiile de lifting facial și procedurile adiacente (Neda a beneficiat, de asemenea, de un transfer de grăsime și de o „prindere de piele” a pleoapei inferioare) sunt singurele operații pe care chirurgul plastician facial Amir Karam, MD, dublu certificat, le efectuează în cabinetul său din San Diego, de șase până la opt ori pe săptămână. (Tehnica sa preferată este liftingul facial în plan profund, în care chirurgul trece pe sub SMAS (țesutul fibros care acoperă mușchii faciali) și în stratul „în plan profund”, unde eliberează ligamentele pentru a ridica partea inferioară și mijlocie a feței ca o singură unitate. La fel ca mulți alți chirurgi plasticieni din ziua de azi, pasionați de social-media, Dr. Karam și-a marcat abordarea sa particulară în plan profund cu un nume atrăgător: „Vertical Restore”. (Dr. Karam are aproape 600 000 de urmăritori pe Instagram și încă aproximativ 150 000 pe TikTok).

„Pentru că este tot ceea ce fac, procesul a devenit aproape inconștient sau subconștient”, spune el despre experiența sa în sala de operație. „Devin hiperconcentrat și apoi totul devine aproape fluid”. Cu soția sa, însă, și-a făcut griji: „Oare voi fi în aceeași stare de spirit când o operez pe ea și când operez pe toți ceilalți?” Așa că, în săptămânile dinaintea operației, a început să facă ceva ce obișnuia să facă în primele sale zile de practică. „Este un fel de vizualizare”, spune el. „Operam cazul în mintea mea, iar și iar, iar și iar. În momentul în care o făceam cu adevărat, mi se părea o rutină. Am făcut asta înainte de operația lui Neda pentru a trece peste potențialul oricărei anxietăți. Nu știi cum te vei simți în momentul în care bisturiul va atinge pielea atunci când operezi o ființă umană, mai ales când este vorba de soția ta. Dar exercițiile de vizualizare au funcționat – odată ce am început procedura, chiar m-am simțit ca în fiecare zi când operez.” Cu excepția unei părți (și vom nota aici că Dr. Karam își face liftingul facial sub sedare intravenoasă, nu sub anestezie generală): „Este singura pacientă pe care am avut-o vreodată care a întrebat spre sfârșitul operației: „Ați terminat?””