Stalin și planul lui pentru Apocalipsa: cum s-a pregătit de Al Treilea Război Mondial

Cartea istoricului rus Aleksandr Gogun, publicată în limba rusă, la Leipzig, cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la capitularea Germaniei naziste, reprezintă un progres ştiinţific important în înţelegerea stalinismului şi a istoriei sovietice de după cel de-Al Doilea Război Mondial (1939-1945).

O serie de fapte disparate – foametea artificială din 1946-1947, Blocada Berlinului din 1948, campania antisemită împotriva „cosmopoliţilor fără rădăcini” şi Războiul din Coreea – sunt puse în perspectivă şi explicate, notează Iuri Felşţinski în recenzia publicată pe site-ul de comentarii şi analize politice Desk Russie.

Teza principală a autorului Aleksandr Gogun este enunţată chiar din titlu: „O apocalipsă planificată. Cum s-a pregătit Stalin pentru Al Treilea Război Mondial”. O carte despre un subiect atât de arzător, vast şi important ar trebui să stârnească un viu interes în rândul unui public larg.

Urmărit şi ameninţat de spionii lui Putin

Povestea scrierii acestei cărţi despre stalinismul târziu poate fi inclusă într-un roman poliţist. Kremlinul nu i-a dorit să fie publicată. În timp ce căuta materiale pentru carte, autorul a primit ameninţări, motiv pentru care s-a adresat procuraturii şi poliţiei germane. Autorităţile germane l-au prins pe făptaş, care s-a dovedit a fi un agent al Serviciului Federal de Securitate (FSB, principalul succesor al KGB-ului sovietic).

Mai mult decât atât, Gogun a fost arestat în arhivele federale ruse şi eliberat după o „conversaţie educativă”. Apoi, un „binefăcător” anonim a început să-i trimită prin poştă articole pe care nu le comandase, cum ar fi o brăţară metalică care semăna cu nişte cătuşe. Cercetătorul, stabilit la Berlin, capitala Germaniei, a contactat din nou poliţia, iar fluxul de cadouri misterioase s-a oprit.

Această situaţie îi aminteşte lui Iuri Felşţinski de cazul jurnalistei Anastasia Kirilenko, care a primit prin poştă un topor pe care nu îl comandase în timp ce investiga, din Franţa, legăturile dintre mafia rusă şi Lubianka, sediul FSB.

Interzis în arhivele rusești

Când Gogun s-a dus la Viena pentru o prelegere despre naţionalismul ucrainean, agenţii FSB au încercat să-l recruteze. Gogun a relatat pe larg interacţiunea nedorită cu spionii liderului de la Kremlin Vladimir Putin. Ulterior, hackerii FSB au spart contul de e-mail al fundaţiei cu care autorul coresponda şi au publicat pe internet mesajele confidenţiale furate.

În cele din urmă, în cazul Gogun au fost implicate și alte instituţii importante, precum Arhivele Statului Rus (Rosarhiv) şi Ministerul de Externe de la Moscova. Fără nicio bază legală, acestea i-au refuzat autorului accesul la Arhivele Ruse de Stat pentru Literatură şi Artă (RGALI).

În pofida acestor obstacole, Aleksandr Gogun a scris o carte captivantă, fascinantă şi terifiantă. Pagină cu pagină, istoricul dezvăluie planul monstruos al lui Stalin de a cuceri lumea – pe cât de atent şi rece, pe atât de riscant.

Dictatorul bătrân şi bolnav dispus să riște totul

Într-o perioadă în care marile puteri dețineau deja arme nucleare, biologice şi chimice şi dezvoltau focoase termonucleare, omenirea era ameninţată cu autodistrugerea. Iar criza ecologică contemporană prindea deja contur. O serie de teste nucleare, fiecare depăşind ca putere bomba atomică de la Hiroshima, ar fi putut foarte bine să fie ultima picătură toxică pentru sfârșitul civilizației pe Pământ.

Stalin era dispus să riște totul. Bătrân şi bolnav, dar lucid, dictatorul sovietic simțea că își poate risca viața, al cărei sfârșit era aproape.

Cartea lui Gogun pleacă de la o gamă largă de surse din mai multe limbi: 36 de surse de arhivă din Rusia, Ucraina, Statele Unite şi alte țări, precum şi numeroase publicații, inclusiv culegeri de documente şi lucrări analitice.

Autorul l-a găsit inclusiv pe nepotul lui Stalin, care i-a furnizat informații ce s-au dovedit a fi foarte utile. Cartea aduce un omagiu pentru doi specialişti emeriţi în stalinism, Oleg Hlevniuk şi Nikita Petrov, datorită cărora autorul a descoperit documente valoroase în diverse arhive.

Aria geografică acoperită în „Apocalipsa planificată” este impresionantă: de la ghețarii arctici de pe coastele Canadei şi Groenlandei până la junglele din Vietnam.

Deși Gogun nu a mai fost în Rusia de 13 ani din motive de securitate, totuși a adunat şi a descris fapte fascinante, uneori chiar uimitoare, din arhive din Moscova, Sankt Petersburg, Gatcina, Krasnogorsk şi Habarovsk.

Un caz necunoscut până acum se referă la folosirea operaţională a armelor de distrugere în masă, şi anume bombardamentul chimic asupra mujahedinilor lui Djunaid Khan, care a condus Hanatul de Kiva în perioada 1918-1920.

După capturarea Kiva de către trupele sovietice, Djunaid Khan s-a refugiat în Iran, de unde a organizat timp de mulți ani atacuri împotriva URSS. În 1928, în timpul unui raid în URSS, detașamentul său a fost supus unui atac aerian cu arme chimice – operațiune la care a participat comandantul sovietic Mihail Tuhacevski, cunoscut pentru gazarea țăranilor din provincia Tambov în timpul răscoalei din 1921.

Anihilarea Statelor Unite, scopul final al planului diabolic

Din moment ce Stalin nu avea nicio reținere în a-și ataca propriii supuși cu arme de distrugere în masă, era evident că nu ar fi ezitat să dezlănțuie împotriva „imperialiștilor străini” întreaga putere ucigașă a invențiilor sovietice. Fostul dictator sovietic își dezvolta sistematic planul diabolic, cu ajutorul subordonaților, aliaților și tovarășilor săi, scopul final fiind anihilarea Statelor Unite.

Lui Stalin nu-i păsa de nimeni, nici măcar de copiii săi, dintre care unul a fost împușcat de naziști – deși l-ar fi putut salva printr-un schimb de prizonieri de război -, iar ceilalți și-au ruinat viața. El iubea puterea mai mult decât orice pe lume, iar marșul treptat spre înrobirea întregii umanități a devenit, în timp, sensul vieții și al conducerii sale. Actul final al acestui plan nu s-a produs doar pentru că Stalin a fost eliminat în cele din urmă de camarazii de partid, care nu au vrut să-i riște viețile cu ultima sa intrigă fatală.

Cartea este scrisă într-un stil lejer, viu şi accesibil. Numeroase fragmente au fost publicate deja pe site-ul Radio Liberty, unde s-au bucurat de un mare succes.

O provocare la reflecție despre actuala putere de la Kremlin

„Apocalipsa planificată” reprezintă totodată o provocare la reflecţie despre actuala putere de la Kremlin, care îl glorifică pe Stalin în timp ce duce un război de agresiune în Ucraina. Deşi ameninţările actuale ale Rusiei sunt probabil o cacealma calculată, acţiunile lui Putin şi ale cercului său apropiat sunt la fel de distructive şi devastatoare ca planurile şi politicile lui Stalin. Cu războaiele sale din Ucraina, Africa şi Asia, cu sprijinul său pentru vărsarea de sânge şi terorismul internaţional, Kremlinul vrea să zdruncine civilizaţia.

În loc de solidaritate universală, toleranţă şi ajutor reciproc, care sunt singurele lucruri ce pot salva Pământul de încălzirea globală şi poluarea mediului, o hoardă de troli din Lubianka seamănă discordie şi răspândesc ura în întreaga lume, deturnând cu abilitate atenţia de la Rusia, principala sursă de destabilizare. Iar diplomaţia rusă, sub mantra multipolarităţii şi a dezescaladării, îşi urmăreşte cu încăpăţânare politica de „Divide et impera” („Dezbină şi stăpâneşte”).

Greşelile nu trebuie repetate

Din păcate, politica colectivă a Occidentului faţă de Kremlin pare o repetare a aceloraşi greşeli făcute de decenii. Roosevelt, Truman, Attlee şi chiar Churchill au subestimat în mod cronic pericolul reprezentat de URSS. Drept urmare, fie au cedat presiunilor lui Stalin, fie şi-au dispersat forţele. Aceştia au exercitat presiuni doar asupra tentaculelor caracatiţei roşii şi în niciun caz asupra instigatorului principal la revolte şi agresiuni.

Unul dintre cele mai frapante exemple ale politicii ambivalente a Albionului Cenuşiu faţă de comunism datează de la începutul deceniului 1950 – 1960. în timp ce contingentul britanic din cadrul Forţelor ONU respingea hoardele lui Mao din Peninsula Coreeană, negustorii britanici, cu permisiunea autorităților, întrețineau un comerţ înfloritor cu Republica Populară Chineză, prin intermediul căreia URSS achiziţiona bunuri occidentale.

Cartea lui Aleksandr Gogun este deosebit de relevantă astăzi. Când tunurile omoară, istoricii trebuie să reamintească, conchide Iuri Felşţinski, istoric originar din Moscova specializat în Uniunea Sovietică şi Rusia contemporană.