O flotă de 11 bombardiere strategice americane, capabilă să transporte armament convențional și nuclear, a fost concentrată în ultimele zile la baza britanică RAF Fairford. Mișcarea nu este una de rutină. Ea reprezintă piesa centrală a pregătirilor pentru o escaladare dramatică a loviturilor aeriene asupra Iranului, în cadrul Operațiunii „Epic Fury”. Prin aducerea avioanelor în Europa, Pentagonul reduce la mai mult de jumătate distanța de atac, permițând misiuni mai rapide, mai frecvente și cu un necesar logistic mult mai mic. Articolul de față explică de ce a fost nevoie de un atac cu dronă pentru a convinge Londra, ce înseamnă logistic această repoziționare și cum se încadrează ea în războiul declarațiilor dintre Washington și Teheran, care amenință să blocheze o cincime din comerțul mondial cu petrol.
De la 12.000 km la doar 4.500 km
Pe 9 martie, trei bombardiere grele B-52H Stratofortress au aterizat la baza Royal Air Force din Fairford, Marea Britanie. Sosirea lor a completat un dispozitiv aerian formidabil, care deja includea opt bombardiere supersonice B-1B Lancer. Primul B-1B ajunsese în seara de 6 martie, urmat de restul escadrilei în zilele următoare. Astfel, la începutul acestei săptămâni, Statele Unite au la dispoziția lor un total de 11 bombardiere strategice la porțile Orientului Mijlociu.
Miza acestei repoziționări este pur logistică și strategică. Până acum, misiunile de bombardament din cadrul Operațiunii „Epic Fury” erau lansate direct de pe teritoriul continental al Statelor Unite. Un B-1B care decola de la baza Ellsworth trebuia să parcurgă cel puțin 10.800 de kilometri doar pentru a ajunge deasupra Teheranului. Pentru un aparat de la baza Dyess, distanța creștea la aproape 11.900 km. Chiar și bombardierele B-52 de la Minot aveau de zburat peste 10.300 km. În fazele incipiente ale campaniei au fost folosite și bombardiere invizibile B-2A Spirit, care zburau 11.000 km de la baza Whiteman din Missouri.
Aceste distanțe extreme complicau enorm planificarea. Fiecare misiune cu trei bombardiere necesita între șase și nouă avioane-cisternă pentru realimentare în zbor. Acum, de la RAF Fairford, distanța până la Teheran este de aproximativ 4.500 de kilometri. Reducerea la mai puțin de jumătate a traseului permite Statelor Unite să crească ritmul loviturilor și să scadă dependența de flota de realimentare, eliberând aceste aparate pentru alte misiuni de suport.
Atacul cu dronă care a schimbat totul
Decizia Londrei de a deschide bazele pentru americani nu a venit însă din senin. Guvernul britanic a fost de acord să permită lansarea de atacuri directe împotriva Iranului de pe teritoriul său abia după un incident care a vizat direct interesele Regatului Unit. În noaptea de 1 spre 2 martie, o dronă de fabricație iraniană a atacat baza aeriană britanică de la Akrotiri, în Cipru. Acel eveniment a schimbat politica britanică și a deschis calea pentru desfășurarea masivă de forțe americane la Fairford.
Un val de lovituri se pregătește
Concentrarea de bombardiere confirmă avertismentele recente ale oficialilor americani. Pe 5 martie, Secretarul Apărării, Pete Hegseth, declara reporterilor că loviturile împotriva Iranului „sunt pe cale să crească dramatic”. El a detaliat că extinderea campaniei va implica „mai multe escadrile, mai multe capacități defensive și mai multe raiduri de bombardiere, mai frecvent”.
Chiar și înaintea acestei repoziționări, campania aeriană a fost intensă. Potrivit unui bilanț al Comandamentului Central al SUA (CENTCOM), amiralul Brad Cooper a confirmat că în primele 72 de ore ale operațiunilor, avioanele B-1, B-52 și B-2 au lovit 200 de ținte. Pe lângă bombardiere, operațiunea este susținută de o gamă largă de avioane de vânătoare, platforme de supraveghere, drone și avioane-cisternă.
Cele două tipuri de bombardiere aduse în Europa au roluri complementare. B-1B Lancer este cel mai rapid bombardier din inventarul US Air Force și transportă cea mai mare încărcătură de armament convențional: până la 34 de tone de bombe, inclusiv 24 de arme ghidate de precizie GBU-31. B-52H, deși un proiect mai vechi, rămâne platforma principală pentru lansarea rachetelor de croazieră cu rază lungă de acțiune, fiind esențial pentru lovituri de la distanță sigură.
Trump amenință cu „foc și furie”
Escaladarea militară are loc pe fondul unui război retoric la cel mai înalt nivel. Președintele Donald Trump a avertizat direct regimul de la Teheran printr-o postare pe platforma Truth Social.
„Dacă Iranul face orice care să oprească fluxul de petrol prin Strâmtoarea Ormuz, va fi lovit de Statele Unite ale Americii de douăzeci de ori mai puternic decât a fost lovit până acum”, a scris președintele.
Trump a adăugat că SUA „vor elimina ținte ușor de distrus care vor face practic imposibil ca Iranul să se mai reconstruiască vreodată”, amenințând că asupra lor vor domni „moarte, foc și furie”. Strâmtoarea Ormuz este un punct vital pentru economia globală, pe unde tranzitează aproximativ o cincime din tot petrolul transportat pe mare.
Replica Iranului a venit prompt prin vocea Gardienilor Revoluției (IRGC). Generalul-maior Ali Mohammad Naeini a declarat că forțele iraniene „așteaptă flota navală americană în Strâmtoarea Ormuz” și a avertizat că, dacă atacurile continuă, Iranul „nu va permite exportul niciunui litru de petrol din regiune”. Situația este extrem de volatilă, iar desfășurarea bombardierelor la Fairford arată că Washingtonul este pregătit să își susțină amenințările cu o forță aeriană copleșitoare, aflată acum mult mai aproape de țintă.
Surse:
