Date recente indica o nemulțumire și un regret în creștere în rândul bazei electorale a lui Donald Trump. Eșecul administrației de a susține mesaje convingătoare despre războiul din Iran, dosarele Epstein, tarife și inflație i-a făcut pe unii susținători să se simtă „înșelați și abandonați”. Numai ca explicatia nu sta, aparent, in eforturile de fact-checking.
Cand falsurile nu sunt minciuni
La prima vedere, pare simplu. O minciună este ceva neadevărat. Lucrurile stau putin diferit, insa. O minciună nu este doar o afirmație falsă, pentru că există și greșeli oneste sau declarații făcute din cauza unor lacune de memorie. S-ar putea spune că a minți înseamnă a afirma deliberat ceea ce știi că este fals, dar nici asta nu funcționează întotdeauna.
Președintele Bill Clinton a mințit când a afirmat că „nu există o relație sexuală”, o declarație care, la momentul la care a rostit-o, era (tehnic) adevărată. O definiție mai bună, de lucru, ar fi că minciuna înseamnă „a vorbi cu intenția de a înșela”.
O strategie bazata pe dispret
Si totusi, având în vedere ușurința cu care multe dintre declarațiile false ale lui Trump sunt demontate, este „puțin probabil ca el să urmărească să înșele pe cineva”. Pe bune, v-ati gandit vreodata la asta? Nimeni nu crede cu adevărat că Trump a oprit opt războaie, a învins inflația, a adus prețul benzinei sub 2 dolari, a încheiat o afacere cu CEO-ul de la Sharpie sau că are 100% aprobare pentru incursiunea militară din Iran – toate fiind lucruri pe care le-a spus.
Pentru că nu încearcă să înșele, Trump nu minte atunci când face astfel de afirmații. Mai degrabă, el face cu totul altceva, ceva probabil mai periculos. Aceste afirmații și altele similare indică faptul că el „vorbește fals ca o modalitate de a-și umili sau de a-și batjocori detractorii”.
Prin afirmarea hotărâtă a unor falsuri incredibile, Trump își exprimă disprețul. El ironizează presa, forțând reporterii să scrie articole despre declarațiile sale incredibile și controlând astfel indirect ciclul de știri. Scopul lui pare să nu fie acela de a convinge pe cineva, ci de a declara presei și opoziției: „Nu mă puteți opri.”
Tradarea propriilor suporteri
Dar aici intervine marea problema. Se pare că susținătorii lui Trump încep acum să simtă că și ei sunt „la capătul receptor al disprețului său”.
Recentele sale afirmații conform cărora prețurile la alimente scad, tarifele sale funcționează, economia este în plină expansiune și operațiunea din Iran este o „mică excursie” care a avut deja succes nu sunt doar falsuri evidente. Prin afirmarea lor, Trump îi subestimează pe cei care trebuie să suporte efectele unei economii în dificultate și ale unui război prost conceput.
Schimbarea de atitudine este vizibilă.
Din această perspectivă, schimbarea din rândul bazei sale nu se datorează conștientizării faptului că Trump minte. Ci faptului că „i-a trădat”.
