Piața IT din România, odinioară un El Dorado al salariilor extravagante, trece printr-o transformare dură. Începând cu 2025, valurile de concedieri au devenit o normalitate, continuând și în 2026 pe fondul cererii externe scăzute și al taxelor mai mari. Și totuși, povestea unui antreprenor clujean, Sandu Băbășan, surprinde perfect absurdul la care se ajunsese în anii de boom, când programatorii erau tratați ca niște zei.
„Programatorii erau ZEI! Frontend developerii erau SEMIZEI”
În 2015, ecosistemul IT din Cluj era la apogeu. Companiile livrau proiecte pentru piețe mature precum SUA și Germania, iar specialiștii erau o resursă extrem de rară și valoroasă. Sandu Băbășan, antreprenor în domeniu la acea vreme, descrie o ierarhie internă cu accente aproape mitologice.
„Programatorii erau ZEI! Frontend developerii erau SEMIZEI. Iar fără un designer bun, nu avea sens să exiști. La fiecare 6 luni, cereau mărire de salariu. Pentru că asa făceau companiile de IT. Dacă nu te supuneai contextului plecau”, a povestit el pe Facebook. Odată ce un salariu era mărit, vestea circula rapid și toți ceilalți trebuiau să primească o ajustare similară.
Cursa beneficiilor: de la taxi decontat la echipamente de fotbal
Competiția pentru talente nu se oprea la salarii. Pe bune, era o adevărată cursă a înarmării în ceea ce privește beneficiile, fiecare companie încercând să o depășească pe cealaltă. Băbășan enumeră o listă care pare desprinsă dintr-un film despre Silicon Valley, nu despre Cluj-Napoca.
„Lunar 2,3 colegi cereau adeverință de salariu pentru un credit. Un nou imobil. Nu primul. Câteodată al 3-lea. Pe atunci finalizasem modesta sală de sport. Office cu 22 de birouri mici. Nu ne mai plăceau open space-urile pentru că tăiau creativitatea. Așa avea și concurența. Aveam deja sala se jocuri. Si curte. Si parcare.
Si priveliște peste oraș. Și contract cu o firmă de taxi, ca să decontăm transportul până la și de la birou acasa. Așa avea și concurența. Făceam 2 teambuildinguri. În anii mai răi, doar unul pe an. Concurența făcea tot doua. Dar mai făceau o ieșire pe lună la Fabrica de Bere. La aripioare picante. Si party de Crăciun. Și Revelion. Ne-am făcut abonament la terenul de fotbal. Și echipamente. Așa avea și concurența”, detaliază antreprenorul.
Picătura care a umplut paharul: piscina de la birou
Dar momentul care a definit absurdul situației a venit într-o zi obișnuită, când un angajat cheie a intrat în biroul său. V-ați fi gândit vreodată că o piscină poate decide soarta unei companii? Unul dintre „semizei” i-a comunicat sec: „Sandu, mă mut la concurență. AU PISCINĂ LA BIROU.”
Reacția lui Băbășan a fost una pe măsura situației, un amestec de umor și resemnare. „Dragilor, în clipa aia, am deschis Piata de la A la Z să caut un teren în proximitate ca sa fac o baltă de pescuit, ciubăr ți bazin OLIMPIC. Man, noi aveam profit cam 18%. O companie în UK, una în Germania și una în România. Expunere pe 3 clienți mari. Dacă trebuia făceam și un centru de echitație ca să am parte de ZEI și SEMIZEI. Dar BAZIN LA BIROU..nu aveam talent la înot. Am decis cu Vlad să vindem”, a explicat el. Decizia de a vinde compania (luată în 2016 și finalizată în 2018) nu a fost una emoțională, ci una strategică, în fața unei piețe care devenise nesustenabilă.
„Azi, AI-ul a închis BAZINUL concurenței”
Iar astăzi, peisajul este complet diferit, iar Băbășan surprinde perfect noua realitate. „Condițiile erau vitrege pentru talentul nostru de a înota în ape atât de absurde. Azi, AI-ul a închis BAZINUL concurenței. Azi, AI-ul a dat skill-uri de ZEU și taximetristului care îi plimba de la și până la birou. Nu mi-a părut rău că am vândut. Mi-a părut rău că fostul meu coleg nu a înotat în BAZINUL faimos, pentru că NU SE CUVINE SĂ FACI ASTA LA BIROU. ȘI pentru că nici el nu știa să înoate. IT-ul Clujean a fost delicios și ABSURD. Love you, ZEI & SEMIZE”, și-a încheiat el postarea.
Lucrurile s-au schimbat.
Dezvoltarea rapidă a inteligenței artificiale a reconfigurat piața. Sarcinile repetitive sunt automatizate, iar cererea se mută spre roluri complexe, cum ar fi arhitectura software, analiza de date sau securitatea cibernetică. Angajatorii sunt mult mai selectivi, căutând specialiști cu experiență, în timp ce oportunitățile pentru începători s-au redus. Deși salariile medii nete se mențin peste 10.000 de lei lunar, ritmul de creștere a încetinit dramatic. Avantajele superficiale nu mai sunt suficiente pentru a atrage sau a păstra talentele.
Piața începe să recompenseze din nou competența autentică și adaptabilitatea, nu doar un context favorabil. Lecția principală, poate, este capacitatea de a recunoaște momentul în care „piscina” nu mai este un avantaj, ci un simptom al unei piețe care și-a pierdut echilibrul.
