Durerile articulare pot afecta persoane de orice vârstă și este foarte importantă diferențierea între artritele de cauză infecțioasă și cele de natură reumatică, deoarece tratamentul este complet diferit în cele două situații. Iată care sunt câteva dintre posibilele cauze infecțioase ale artritei.
1. Boala Lyme
Boala Lyme este o boală bacteriană transmisă prin mușcătura de căpușă. Simptomele pot include o erupție cutanată caracteristică, denumită eritem migrator, care nu apare însă decât la aproximativ 75% dintre cazuri. Netratată, infecția rămâne activă în organism, se cronicizează și determină, la luni sau ani distanță, probleme neurologice, cardiace și articulare.
Durerile articulare din boala Lyme sunt localizate în special la nivelul genunchiului, dar pot afecta și alte articulații mari. Durerea poate persista timp de câteva săptămâni sau luni, după care artrita se cronicizează.
2. Amigdalita streptococică
Cele mai multe cazuri de amigdalită au cauze bacteriene, dar există și situații în care vinovată este o bacterie din genul Streptococcus. Pe lângă simptomele locale de infecție, streptococul poate genera complicații articulare și cardiace.
Deși tratamentele casnice – gargara cu sare, comprese, cataplasme, ceaiuri – pot fi de ajutor în tratarea amigdalitei de origine virală, în amigdalita bacteriană se impune și tratament cu antibiotic, tocmai pentru a preveni eventualele complicații.
3. Parvovirusul B-19
Responsabil pentru a cincea boală a copilăriei, cum mai este denumită, parvovirusul B-19 poate determina și dureri articulare, atât la copii, cât și la adulți. Artrita apare la aproximativ 60% dintre pacienți și însoțește erupția cutanată caracteristică – mai rară, totuși, la adulți decât la copii. Durerile articulare afectează mai des zona mâinilor și degetelor de la ambele mâini.
4. Virusurile hepatitice
Hepatita A poate fi însoțită de dureri articulare, dar fără artrită. Atât hepatita B, cât și hepatita C pot determina artrită și artralgie la aproximativ 10-25% dintre pacienți. În general, problemele articulare evoluează simetric și poliarticular, înainte de manifestarea oricăror alte simptome de hepatită.
5. Mononucleoza
Artralgiile sunt o manifestare frecventă a infecției cu virusul Epstein-Barr, uneori apărând edeme la nivelul articulațiilor mari. Simptomele sunt autolimitante, iar tratamentul este simptomatic. Din păcate, unii specialiști consideră că infecția cu virusul Epstein-Barr poate reprezenta o cauză declanșatoare pentru artrita reumatoidă, dar ipoteza este încă în studiu.
6. Infecția cu virusul Zika
Infecția cu virusul Zika se produce prin intermediul mușcăturii de țânțar. Deși la cele mai multe persoane ea trece neobservată și evoluează asimptomatic, există și cazuri în care infecția determină sindrom febril și edeme articulare dureroase. În cazul infecției cu virusul Zika, durerile articulare sunt adesea localizate la nivelul mâinilor și tălpilor.
7. Alte infecții virale
Există și alte infecții virale care sunt capabile să declanșeze simptome articulare, printre cele mai frecvente fiind oreionul, rubeola și unele enterovirusuri. Unele persoane manifestă o hiperreactivitate articulară la orice fel de infecții virale.
Cum se tratează durerile articulare de cauză infecțioasă?
Tratamentul acestui tip de artralgii diferă în funcție de cauza care le-a determinat:
- În infecțiile bacteriene (boala Lyme, faringita streptococică) se impune tratament cu antibiotic pentru tratarea cauzei primare a artralgiilor. Se poate asocia și tratament simptomatic;
- În infecțiile virale, tratamentul este pur simptomatic, cu antiinflamatoare nesteroidiene și paracetamol pentru ameliorarea simptomelor;
- În infecțiile cu virusurile hepatitei B și C poate fi necesar tratamentul cu medicamente antivirale;
- Nu se recomandă utilizarea de corticosteroizi în cazul artritelor și artralgiilor de natură infecțioasă, deoarece aceștia reduc răspunsul imun al organismului și pot masca simptomele bolii sau o pot agrava.
Din fericire, artritele de natură infecțioasă, în special cele de natură virală, sunt autolimitante și se vindecă spontan la cei mai mulți pacienți. Chiar dacă disfuncția articulară de moment este importantă, ea se vindecă fără efecte secundare sau sechele. Principala provocare în acest caz este reprezentată de identificarea corectă a cauzelor bolii.
