ADHD: Adevărul despre această tulburare

ADHD este una dintre cele mai discutate, dar și cele mai neînțelese afecțiuni neuropsihice. Când spui ADHD, mulți oameni se gândesc automat la un copil hiperactiv care nu poate sta locului sau la un adult „dezorganizat”. Dar realitatea este mult mai complexă.

Ce este, de fapt, ADHD?

ADHD (Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder) este o tulburare de neurodezvoltare caracterizată printr-un model persistent de neatenție, impulsivitate și/sau hiperactivitate care interferează cu funcționarea zilnică sau dezvoltarea. Mai simplu spus, nu este doar despre a fi “agitat” sau “visător”, ci despre diferențe fundamentale în modul în care funcționează atenția, autocontrolul și reglarea emoțiilor.

Principalele caracteristici ADHD:

– Neatenție: dificultatea de a menține concentrarea, organizarea, urmărirea sarcinilor sau ascultarea detaliilor.
– Impulsivitate: acțiuni făcute fără a gândi consecințele, dificultăți de a aștepta rândul sau de a-și regla reacțiile.
– Hiperactivitate: energie excesivă, mișcare constantă, dificultatea de a sta nemișcat în situații nepotrivite.

Tipuri de ADHD:

1. Predominant neatent: dificultăți majore de concentrare, dezorganizare, uitare.
2. Predominant hiperactiv-impulsiv: energie excesivă, comportamente impulsive evidente.
3. Tip combinat: simptome puternice din ambele categorii.

Ce NU este ADHD:

ADHD nu înseamnă lene, prostie sau lipsă de educație. Nu este rezultatul parentingului defectuos și nici nu înseamnă că persoana afectată nu se străduiește destul. ADHD este biologic. Diferențele de funcționare apar încă din creier, mai ales în zonele care controlează atenția, impulsurile și planificarea. Studiile imagistice au arătat clar aceste diferențe neurologice.

Cauzele ADHD:

– Moștenirea genetică: ADHD este adesea ereditar.
– Diferențe structurale și funcționale la nivelul creierului.
– Factori prenatali: expunerea la fumat, alcool sau stres intens în timpul sarcinii.
– Naștere prematură sau greutate mică la naștere.

Cum se manifestă ADHD la copii și adolescenți:

La copii, ADHD poate împiedica învățarea și relaționarea cu ceilalți. Semnele pot include:
– Dificultate de a se concentra la teme sau instrucțiuni.
– Uitarea frecventă a obiectelor.
– Agitație constantă, chiar și atunci când nu e potrivit.
– Vorbit excesiv, fără a asculta sau a respecta rândul.

În adolescență, pot apărea:
– Probleme de organizare (ex: lucruri pierdute frecvent, sarcini nefinalizate).
– Frustrare crescută sau izbucniri emoționale.
– Dificultăți de planificare a timpului și a priorităților.

Cum se manifestă ADHD la adulți:

Mulți cred că ADHD “dispare” cu vârsta. De fapt, simptomele pot persista, deși se pot schimba. La adulți, ADHD poate include:
– Dificultăți de concentrare la muncă sau în conversații importante.
– Uitarea unor întâlniri, termene limită sau responsabilități.
– Gestionarea slabă a timpului.
– Dificultăți în menținerea relațiilor personale sau profesionale.
– Senzația permanentă de a fi copleșit de sarcini simple.

Adulții cu ADHD sunt adesea criticați că sunt „neglijenți”, „impulsivi” sau „neserioși”, fără ca lumea să vadă efortul enorm din spatele fiecărei sarcini împreună cu autoculpabilizarea continuă.

Diagnosticarea:

Nu există un test unic pentru ADHD. Evaluarea corectă implică:
– Interviuri clinice structurate.
– Chestionare standardizate.
– Istoric medical amănunțit.
– Observarea comportamentelor în contexte diferite.

Este esențial ca diagnosticul să fie pus de către specialiști în psihiatrie sau psihologie clinică.

Sursa: aici