Puțini au văzut lucrurile în acest fel în 1993, când publicul avea nevoie de cineva pe care să dea vina. Unii au arătat cu degetul spre FBI și ATF. Alții s-au concentrat pe sectanți și mai ales pe Koresh, care predicase că guvernul american – pe care el îl numea forțele Babilonului – va porni în curând un război împotriva davidienilor, poporul ales al lui Dumnezeu. El a strâns arme și și-a instruit turma cum să le folosească în cazul unui atac iminent. Nu numai că erau pregătiți, dar erau și nerăbdători să moară în această bătălie, crezând că vor fi înviați imediat pentru a conduce armata lui Dumnezeu. „David Koresh manifesta apocalipsa”, spune Russell.
Dar o colecție tot mai mare de grupuri militante de putere albă o așteptau și ele. Această mișcare liberă a fost lansată la sfârșitul anilor 1970 ca răspuns la eșecul Războiului din Vietnam, pe care liderul de facto al supremației albilor Louis Beam atribuită unui guvern american corupt. Până la mijlocul anilor ’90, Southern Poverty Law Center a estimat că această coaliție ajunsese la 5 milioane (număr care include simpatizanții care nu sunt membri). În timp ce mișcările americane anterioare de putere albă, precum Ku Klux Klan, au pretins că susțin și servesc un stat (alb) mai puternic, această iterație modernă a mișcării de supremație albă și-a îndreptat arsenalul de arme direct împotriva guvernului american și a cabalei elitelor globale care se presupune că îl folosesc ca marionetă.
În 1983, Beam și Congresul Mondial al Națiunilor Ariene au declarat în mod oficial război Statelor Unite, dar rapid inamicul s-a mutat la guvernul Ocupat Sionist (ZOG), o presupusă organizație condusă de evrei care ar controla guvernele națiunilor occidentale. Aceasta s-a coagulat după căderea Zidului Berlinului, iar George H.W. Bush a ținut câteva discursuri în care a făcut referire la „noua ordine mondială” care va apărea în urma destrămării Uniunii Sovietice. Conspiraționiștii antiguvernamentali au auzit în cuvintele sale dovada acelei cabale malefice despre care ei credeau deja că lucrează în culise.
Acesta a fost mediul în care a avut loc Waco – în care guvernul a demonstrat o utilizare fără precedent a forței, inclusiv elicoptere militare și tancuri blindate, împotriva propriilor săi cetățeni. Cu un an înainte, șerifii americani și agenții federali îi uciseseră pe fiul și soția separatistului alb Randy Weaver în timpul unei confruntări în fața casei sale rurale din Ruby Ridge, Idaho, după ce acesta nu se prezentase la tribunal pentru o acuzație de posesie de arme. „Ruby Ridge a fost strigătul de mobilizare”, explică Drew Dowdle, „iar Waco a fost actul de război”.
Timothy McVeigh a preluat curând ștafeta, detonând un camion cu îngrășăminte în fața clădirii federale Alfred P. Murrah din Oklahoma City, care a ucis 168 de persoane. În mod intenționat, el a comis atacul la exact doi ani după incendiul de la Waco; de asemenea, a ales aceeași dată ca și data de naștere de pe cartea sa de identitate falsă.
La momentul arestării lui McVeigh, acesta a declarat că a lucrat singur – și forțele de ordine i-au acceptat în mare parte afirmațiile. Dar, de fapt, așa cum arată serialul Showtime Waco McVeigh a comunicat cu o varietate de miliții și celule din întreaga țară și s-a deplasat între ele. Toate grupurile au colaborat, dar și-au ascuns legăturile.
Koresh a predicat că guvernul era controlat de dușmanul biblic Babilon, mai degrabă decât de noua ordine mondială. Teoria sa despre un guvern malefic și ostil era izbitor de asemănătoare cu cea a lui Beam, dar Branch Davidians se deosebeau prin faptul că erau o comunitate multirasială. „Un lucru pe care îl găsesc deosebit de sfâșietor este că memoria celor care au pierit la Muntele Carmel [the name of Branch Davidians’ compound] a fost atât de deplin însușită de o cauză cu care nici măcar nu erau de acord”, explică Drew Dowdle. „A-i echivala pe Branch Davidians cu o ideologie violentă a puterii albe ar fi inexact, iar legătura dintre [Waco and Oklahoma City] s-a adăugat la tragedia celor care au supraviețuit”.
După Waco, FBI-ul a devenit mai judicios în investigații – o mișcare prudentă care, totuși, s-ar putea să fi înclinat prea mult pendulul. Reticența forțelor de ordine de a acționa împotriva mișcării white-power a contribuit la eșecul său de a constata și de a zădărnici planurile lui McVeigh. Până în 1996, la un an după atentatul din Oklahoma City, numărul grupărilor antiguvernamentale extreme crescuse brusc la 858, conform Southern Poverty Law Center. Până în 2008, numărul acestora a scăzut la 149. Dar după alegerea lui Barack Obama, a urcat din nou la 1.360. Adepții QAnon și Alex Jones-și nenumărați alți conspiraționiști- încă se tem de noua ordine mondială care vine să ne înrobească pe toți.
Documentaristul Russell crede că tendința „anumitor sectoare ale publicului de a dezaproba și de a nu crede complet în instituții este cea mai mare provocare cu care ne confruntăm ca și cultură”. Totuși, el dă vina în ultimă instanță pentru evenimentele de la Waco pe „eșecul comunicării”.
John Erick Dowdle se alătură acestui sentiment. „Comunicarea și empatia”, spune el, „vor fi întotdeauna instrumente mult mai eficiente decât forța și violența”.
Sursa: www.vanityfair.com
