Producția de orez, cel mai consumat aliment de bază din lume, se confruntă cu probleme tot mai mari, generate de o combinație de factori periculoși. Reducerea suprafețelor cultivate în Asia, penuria de îngrășăminte și costurile ridicate ale combustibilului, agravate de conflictul din Orientul Mijlociu și de fenomenul El Niño, amenință securitatea alimentară globală și ar putea duce la o creștere semnificativă a prețurilor.
Un coșmar logistic
Chiar dacă Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) a estimat în aprilie o creștere record a producției pentru 2025/26, realitatea din teren pare să contrazică optimismul. Maximo Torero, economist-șef al FAO, avertizează asupra problemelor iminente. „Fermierii au început deja să planteze orez în unele țări și folosesc mai puține inputuri deoarece prețurile au crescut”, a declarat acesta. Iar avertismentul său este clar. „Vom vedea o situație globală a ofertei mai restrânsă în a doua jumătate a anului și la începutul anului viitor”.
Situația amintește de crizele anterioare. În 2008, restricțiile la export au dus la o dublare a prețurilor, atingând aproximativ 1.000 de dolari pe tonă și declanșând tulburări sociale. Mai recent, în perioada 2022-2023, restricțiile impuse de India au generat din nou tensiuni pe piață.
Pe lângă problemele de producție, lanțul de aprovizionare este deja sugrumat. „Logistica a devenit un coșmar, mai ales în Asia, deoarece există o penurie de saci din polipropilenă, disponibilitatea camioanelor pentru transportul orezului către porturi este limitată, iar transportul maritim în sine a fost perturbat”, a declarat un comerciant din Singapore.
Fermierii reduc suprafețele cultivate
Într-o analiză detaliată publicată de Hotnews, situația de la firul ierbii este și mai îngrijorătoare. Fermierii mici din Asia de Sud-Est sunt cei mai afectați de creșterea costurilor. Sripai Kaew-Eam, o fermieră în vârstă de 60 de ani din Thailanda, a explicat că prețurile ridicate la îngrășăminte și combustibil au împins costurile de producție la circa 6.000 de baht (183,99 dolari) pe rai (0,4 acri), în creștere de la 4.500-5.000 de baht anterior. În același timp, prețul îngrășămintelor a sărit de la 850 de baht la 1.000-1.200 de baht pe sac, forțând-o să reducă utilizarea acestora la jumătate.
„Prețurile la îngrășăminte sunt mari, prețurile la combustibil sunt mari”, a spus ea. Și, hai să fim serioși, când producția scade în Thailanda, efectul se simte direct în prețul orezului de pe rafturile supermarketurilor din România. O problemă în Asia se traduce, în câteva luni, într-un bon de casă mai mare la noi.
Producția ar putea scădea drastic
Filipine, cel mai mare importator de orez din lume, se confruntă cu o situație similară. „Unii fermieri spun acum că s-ar putea să nu mai planteze sau că vor reduce utilizarea îngrășămintelor, ceea ce va reduce inevitabil producția”, a declarat Arze Glipo, director executiv al Integrated Rural Development Foundation. Producția țării ar putea scădea cu până la 6 milioane de tone, de la nivelul obișnuit de 19-20 de milioane de tone.
Nici Indonezia nu este ferită de probleme. Deși aprovizionarea cu îngrășăminte nu este o problemă, fenomenul El Niño este așteptat să reducă producția. Biroul de statistică al țării estimează că suprafața recoltată în perioada martie-mai va scădea cu 10,6%, iar producția de orez nedecorticat se va diminua cu 11,12%.
Există și o veste bună?
În pofida acestor îngrijorări, lumea dispune încă de stocuri ample de orez, acumulate după ani de producții record. India, cel mai mare exportator mondial, deține un nivel record de 42 de milioane de tone, echivalentul a aproximativ o cincime din stocurile globale, conform datelor Departamentului Agriculturii al Statelor Unite. Aceste rezerve ar putea atenua, pe termen scurt, o eventuală scădere a producției globale.
Totul depinde însă de evoluția conflictului din Orientul Mijlociu și de deblocarea Strâmtorii Ormuz. Potrivit lui Torero de la FAO, redeschiderea rapidă a strâmtorii ar evita o criză majoră de aprovizionare, însă avertismentul său final este tranșant: „dacă nu reușim să o redeschidem în următoarele două-trei săptămâni, situația va deveni destul de gravă”.
