Lumea culturală e în fierbere. Război total. Artiștii sunt chemați la protest în fața Teatrului Național din București. Când? Marți, de la ora 14:30. Motivul este un set de norme de la Ministerul Culturii, considerat o „sfidare” la adresa actului de creație, pentru că încearcă să cuantifice munca artiștilor în ore, fix ca la fabrică, relatează Digi24.
Federaţia Sindicatelor din Instituţii de Cultură (FSIC) a reacționat dur. Respinge categoric noile reguli și cere retragerea lor imediată. Potrivit unui comunicat al organizației, citat de Digi24, documentul a fost elaborat „într-o formulă lipsită de principii democratice”, fără consultarea partenerilor sociali, bulversând o lume artistică deja fragilă printr-o „creaţie legislativă sub forma de procedură lipsită de logică, claritate, coerenţă”.
Arta la pontaj. De ce sunt furioși artiștii?
Subiectul nu e nou. Sindicaliștii admit de mult că evidența orelor de muncă pentru artiști este o problemă reală, fără acoperire în lege. Doar că soluția ministerului a dinamitat totul. În loc să adapteze legea la specificul muncii creative, ministerul a impus niște instrucțiuni care, în opinia sindicaliștilor, nu fac altceva decât să încurce și mai rău lucrurile.
Acuzația centrală: ministerul a sărit peste dialog. Pur și simplu. După declarații oficiale, probabil goale, de genul „doar împreună vom găsi soluţiile”, artiștii s-au trezit cu procedura pe masă, impusă. O sfidare, spun ei. FSIC cere acum o dezbatere autentică, cu toți cei implicați, pentru a crea un sistem modern, care să nu mai normeze munca în ore, ci să folosească un mecanism adaptat secolului XXI.
„O viziune contabilă” care ucide creativitatea
Marea problemă a noilor reguli? Birocrația excesivă. Surprinzător sau nu, propunerea ministerului ar vrea avizarea perioadelor de studiu și pregătire individuală. Serios? Adică un actor trebuie să ceară voie pentru timpul în care își învață rolul? Un muzician trebuie să-și ponteze orele de exercițiu la o partitură dificilă?
Sindicaliștii subliniază o absurditate. „Verificarea îndeplinirii perioadelor de studiu/pregătire individuală a artistului trebuie raportată la capacitatea acestuia de a presta activitatea în cadrul repetiţiilor şi spectacolelor/ concertelor, nu la numărul de ore alocate”, explică ei în comunicat. Timpul de pregătire variază imens de la un artist la altul, de la o piesă la alta. Ceea ce contează e termenul final, data spectacolului, nu un tabel bifat zilnic. Iar pregătirea profesională, insistă ei, „se dobândește prin ani de studiu, care nu pot fi normați”.
Managerii de teatru, cu mâinile legate?
Normele nu lovesc doar în artiști. Afectează direct autonomia instituțiilor de cultură. Reprezentanții FSIC spun că regulile subminează viziunea managerială și proiectele artistice. Pe scurt, un manager de teatru nu ar mai putea clădi o stagiune pe o strategie artistică, fiind obligat să o gândească doar ca să iasă cifrele la pontaj.
Stagiunile ar ajunge să fie doar despre „nişte cuantumuri orare dintr-un tabel, nu în funcţie de strategii artistice”. Această viziune de contabil este considerată o completare neclară la legislația muncii și la O.G. 21/2007, ordonanța care, culmea, garantează tocmai autonomia instituțiilor în programarea activităților.
Avertisment dur: „Scopul este să fie redus numărul de artiști?”
FSIC ține să clarifice un punct-cheie. „Reiterăm că nu criticăm pontarea activităţii în sine, în sectorul cultural existând deja implementate sisteme de evidenţă încă de la apariţia obligaţiei în 2017”, transmit ei. Deci problema nu e pontajul. Ci cum e gândit. Ei își doresc un sistem adaptat, fezabil și unitar. Atât.
Normele ministerului, în schimb, „nu vin să ajute sectorul”. Dimpotrivă, „complică prin apropierea actului artistic de munca administrativă”. Finalul comunicatului sindicaliștilor lasă loc unei interpretări întunecate și pune o întrebare tăioasă. Poate că adevăratul scop e altul. „Doar dacă nu cumva scopul este să fie redus numarul de artişti, caz în care într-adevăr propunerea capătă altă înţelegere”.
