Ce spune Corina Caragea de Alberobello și cele 1.500 de case unice din patrimoniul UNESCO?

O carte poștală vie

Prezentatoarea TV descrie locul ca fiind desprins dintr-o altă lume, un tărâm în care timpul pare să fi încremenit. Ea a fost profund impresionată de atmosfera liniștită și autentică a așezării. „Alberobello este o carte poștală vie. Parcă ai intrat într-o poveste în care timpul a ales să stea pe loc. Casele acelea mici, rotunde, cu acoperișuri din piatră, nu sunt doar „drăguțe” și instagramabile, au ceva liniștitor, autentic. Totul e mic, simplu, aproape tăcut… dar tocmai asta îl face special”, a scris Corina Caragea pe contul său de socializare.

Secretul caselor trulli

Dar ce face aceste case atât de speciale? Pe lângă aspectul lor de poveste, construcțiile ascund o istorie de-a dreptul ingenioasă, pe care prezentatoarea a ținut să o explice. „Știai că trulli-urile au fost construite fără mortar? Tocmai pentru a putea fi demontate rapid, ca să evite taxele impuse în trecut. Practic, localnicii și-au „optimizat” arhitectura ca să nu plătească impozite.”

Iar detaliile fascinante nu se opresc aici. „Acoperișurile conice au un simbol desenat pe ele cu o semnificație, de la protecție spirituală până la semne zodiacale. Iar forma lor ajută la menținerea răcoarei vara și a căldurii iarna”, a adăugat vedeta. Astăzi, în Alberobello (localitate inclusă în patrimoniul UNESCO) există peste 1.500 de astfel de construcții unice în lume.

Mai mult decât o vizită

Vizita în Alberobello a fost mai mult decât o simplă plimbare turistică. Prezentatoarea a vrut să simtă pe pielea ei cum este viața într-un astfel de loc. V-ați imaginat vreodată cum e să dormi într-o căsuță parcă scoasă din poveștile bunicilor?

„Am dormit și eu într-o astfel de căsuță. A fost superb!”, a mărturisit Corina Caragea.

A fost, pe bune, o evadare perfectă.

Ea a povestit că momentul ales pentru vizită a fost ideal, reușind să evite aglomerația specifică sezonului turistic. „Weekendul acesta a fost perfect, căci nu au început inca turiștii să invadeze locul, așa că am rătăcit fără grabă pe străduțe, fără plan, doar cu bucuria de a descoperi fiecare colț. Și o înghețată delicioasă în mână.”

La final, dincolo de arhitectură și istorie, rămâne sentimentul. „Dar dincolo de toate detaliile astea, ce rămâne e senzația aceea rară că ai descoperit ceva autentic, neatins. Uneori, cele mai frumoase locuri nu sunt despre ce faci, ci despre cum te fac să te simți”, a încheiat ea.