Cercetătorii au găsit 362 de cutremure glaciare în Antarctica, iar 245 s-au concentrat lângă Ghețarul Thwaites

Mecanismul prin care apar vibrațiile seismice în gheață

245 de evenimente, adică aproximativ două treimi din total, s-au concentrat în apropierea lui Thwaites. Pentru studiul publicat în revista Geophysical Research Letters, această aglomerare contează fiindcă leagă direct activitatea seismică de zona în care ghețarul întâlnește oceanul.

Fenomenul urmărit aici nu seamănă cu un cutremur tectonic obișnuit. Cutremurele glaciare apar când aisberguri înalte și înguste se desprind de la capătul unui ghețar, se răstoarnă în ocean și lovesc violent ghețarul-mamă.

Impactul produce unde seismice care se pot propaga pe mii de kilometri. Acest tip de semnal oferă un indiciu util despre felul în care oceanul, gheața și solul solid interacționează în punctul cel mai sensibil al ghețarului, acolo unde ajunge în mare.

Majoritatea acestor evenimente nu figurau anterior în cataloagele de cutremure. Explicația este tehnică, dar importantă: ele nu produc unde seismice de înaltă frecvență, adică exact semnalul folosit de obicei pentru detectarea și localizarea cutremurelor, vulcanilor și exploziilor nucleare.

Din acest motiv, Antarctica a rămas mult timp în afara radarului pentru astfel de episoade, deși alte surse seismice sunt monitorizate de câteva decenii. Cercetătorul Thanh-Son Pham a găsit seria de 362 de evenimente după ce a analizat datele stațiilor seismice amplasate pe continent.

Descoperirea arată și o diferență clară față de Groenlanda, unde cutremurele glaciare sunt cunoscute de peste 20 de ani. Acolo, cele mai puternice au dimensiuni comparabile cu exploziile nucleare efectuate de Coreea de Nord în ultimele două decenii și au fost detectate de rețeaua mondială de monitorizare seismică.

În Groenlanda, aceste evenimente apar mai des la sfârșitul verii și au devenit mai frecvente în ultimele decenii. Studiile le-au legat de accelerarea încălzirii globale în regiunile polare, iar comparația explică de ce Antarctica a avut nevoie de măsurători locale pentru a scoate la iveală semnale mai mici.

La Thwaites, cea mai intensă perioadă de activitate a fost între 2018 și 2020. Același interval a coincis cu accelerarea deplasării limbii de gheață către mare, accelerare confirmată independent prin observații satelitare.

Legătura nu înseamnă însă că studiul vorbește despre o prăbușire iminentă. El arată că detectarea cutremurelor glaciare asociate desprinderii și răsturnării aisbergurilor poate ajuta la evaluarea instabilității ghețarului, mai ales în zona în care oceanul influențează marginea de gheață.

Ghețarul Thwaites este supranumit „Ghețarul Apocalipsei” din cauza efectului potențial asupra nivelului mărilor. Dacă s-ar prăbuși complet, nivelul global al mării ar putea crește cu 3 metri, iar ghețarul are și potențialul de a se destrăma rapid. Deși limita maxima a vietii umane este o preocupare constantă, stabilitatea planetară depinde de acești coloși de gheață.

Semnalul contează mai ales pentru ghețarii care ridică deja nivelul mării

Thwaites și Pine Island au fost cele mai mari surse ale creșterii nivelului mării provenite din Antarctica. Din acest motiv, orice metodă care măsoară mai bine stabilitatea lor are utilitate directă pentru estimările privind evoluția mărilor în următoarele secole.

A doua cea mai mare concentrare de evenimente a apărut lângă Ghețarul Pine Island. Aceste episoade au fost localizate constant la 60-80 de kilometri de linia țărmului, astfel că probabil nu au fost produse de răsturnarea aisbergurilor, spre deosebire de multe dintre cele de la Thwaites.

Subiectul a fost relatat și de Descopera.ro, iar rezultatele principale apar în analiza publicată de ScienceDaily. Pentru Antarctica, punctul nou nu este doar numărul de evenimente, ci și faptul că ele se grupează în două zone-cheie, Thwaites și Pine Island.

Studiul adaugă astfel o unealtă nouă pentru urmărirea unui ghețar aflat deja în centrul calculelor despre nivelul mării. Detectarea acestor semnale seismice poate fi folosită pentru a evalua contribuția potențială a Ghețarului Thwaites la creșterea nivelului mării în următoarele câteva secole.