Dinozaurii pitici din Țara Hațegului. Cât de mari erau și ce se poate vedea la Hațeg și Sălașu de Sus

La cele două opriri sunt reprezentate trei specii

În satul Sălașu de Sus se află reconstrucția lui Magyarosaurus, realizată în 2014. Autorii sunt paleoartiștii canadieni Brian Cooley și Mary Ann Wilson, specializați în reprezentarea vieții preistorice. Lucrarea a devenit și subiectul unui film documentar.

Aceiași autori au realizat reprezentările lui Balaur bondoc și Zalmoxes robustus expuse la Casa Geoparcului, în orașul Hațeg. Acestea completează cuibul cu ouă și permit observarea aspectului unor animale diferite ca dimensiuni și mod de hrănire.

La Densuș, urmele trecutului includ impresiuni lăsate de frunze de palmier și mărturii ale activității vulcanice. Ele țin de mediul în care au trăit animalele, când regiunea avea o climă subtropicală sau chiar tropicală.

Izolarea pe insulă explică dimensiunile reduse

Cu aproximativ 70 de milioane de ani în urmă, în Cretacicul târziu, regiunea făcea parte din ceea ce specialiștii numesc Insula Hațeg. Primele urme ale acesteia au fost descoperite în Țara Hațegului de Franz Nopcsa, potrivit Descoperă Eco-România.

Europa avea atunci o altă înfățișare. Pirineii, Alpii și Carpații nu se ridicaseră încă, iar în sud se întindeau apele Oceanului Tethys, presărate cu insule. Insula Hațeg se găsea mai la sud decât România de astăzi și este comparată, ca suprafață, cu Hispaniola din Caraibe, insula pe care se află Haiti și Republica Dominicană.

Izolarea, spațiul restrâns și hrana limitată au favorizat nanismul insular: tendința unor organisme de a evolua spre dimensiuni mai mici. Majoritatea erbivorelor din Bazinul Hațeg erau considerabil mai mici decât rudele lor din alte regiuni, inclusiv din vestul Europei.

Termenul „pitic” trebuie înțeles prin această comparație. Un animal de câțiva metri putea fi mic în raport cu rudele sale, fără să fie mic pentru un vizitator care îi privește reconstrucția.

Dimensiunile diferă de la o specie la alta

Patru dinozauri și o reptilă zburătoare ilustrează diversitatea animalelor identificate în regiunea transilvană:

Magyarosaurus dacus era un erbivor care mergea lent pe patru picioare și se hrănea din vegetația arborilor. Avea o lungime estimată la 6-7 metri și aproximativ 850 de kilograme. Pentru comparație, Cetiosaurus, descoperit în Anglia, ajungea la aproximativ 18 metri. Nopcsa l-a descris inițial sub numele Titanosaurus dacus. Ulterior, un paleontolog german l-a separat într-un alt gen, Magyarosaurus, păstrând numele speciei, dacus. Denumirea rezultată este explicată prin sensul de șopârlă dacică din Ungaria.

Balaur bondoc, identificat în 2010, era un carnivor biped, cu o lungime de 1,7-2 metri și o greutate estimată la 12-15 kilograme. Este descris ca vânător activ, care ar fi putut vâna în haită. Numele său românesc trimite atât la animalul mitologic din poveștile locale, cât și la aspectul masiv. Denumirile științifice nu folosesc întotdeauna greaca sau latina: un alt exemplu este Mei long, din China, al cărui nume înseamnă dragonul adormit.

Zalmoxes robustus era un erbivor biped care selecta ierburi și arbuști pentru hrană. Măsura aproximativ 3 metri și cântărea în jur de 300-350 de kilograme. Nopcsa l-a descris în 1902, dar identitatea sa a fost stabilită definitiv în 2003. Numele face referire la Zalmoxes și la constituția robustă.

Telmatosaurus transsylvanicus se deplasa pe două picioare și consuma vegetație din arbori și arbuști. A fost descris de Nopcsa în 1900, iar numele său înseamnă șopârla de mlaștină din Transilvania.

Hatzegopteryx thambema era un pterozaur, nu un dinozaur. Identificat în 2003, avea aripi cu o anvergură de 10-12 metri și o greutate estimată la aproximativ 18 kilograme. Este descris ca zburător planant, posibil adaptat și deplasării terestre. Era carnivor, cu ipoteze de hrănire care includ prădarea, pescuitul sau consumul de cadavre. Numele înseamnă înfricoșătorul înaripat din Hațeg, iar structura internă ușoară a oaselor este comparată cu polistirenul expandat.

Hatzegopteryx trebuie separat de dinozaurii tereștri atunci când sunt comparate aceste animale. Cei 10-12 metri reprezintă deschiderea aripilor, nu lungimea corpului. Pterozaurii erau adaptați zborului, în timp ce plesiozaurii și mosazaurii trăiau în mediul acvatic.

Uriash arată că pe insulă trăiau și animale mari

Petrustitan hungaricus și Uriash kadici completează tabloul speciilor din Bazinul Hațeg. Identificarea lor a fost anunțată de Universitatea din București și de Geoparcul Țara Hațegului, fiind relatată la 24 februarie 2025.

„Două noi specii de dinozauri –??????????? ℎ????????? și?????ℎ?????? – au fost identificate de o echipă internațională de cercetători în Bazinul Hațeg, aducând date valoroase despre diversitatea dinozaurilor europeni din Cretacicul târziu!”, au anunțat reprezentanții Geoparcului Internațional UNESCO Țara Hațegului.

Petrustitan hungaricus pare să fi depășit puțin dimensiunile lui Magyarosaurus dacus. Uriash kadici, în schimb, ar fi avut aproape de patru ori dimensiunea acestora.

„Dar acum descoperim prezența unui sauropod de dimensiuni mari, Uriash, care a trăit pe Insula Hațeg alături de erbivorele mai mici, demonstrând că cel puțin unele specii au reușit să-și mențină dimensiunea mare, ceea ce necesită alte interpretări. Astfel, explorăm scenarii care indică faptul că evoluția insulară locală a fost mai complexă decât o simplă conformare generală cu nanismul insular”, a explicat Zoltán Csiki-Sava, conferențiar universitar doctor și cercetător la Facultatea de Geologie și Geofizică a Universității din București.

La data anunțului, geoparcul găzduia descoperirile a patru dintre cele 11 specii de sauropode identificate în Europa. Diversitatea erbivorelor europene cuprindea animale care depășeau 10 metri și se apropiau de 8 tone, dar și forme pitice, de 2,5 metri și sub o tonă.

Verónica Díez Díaz a coordonat studiul. La cercetare au lucrat specialiști ai Universității din București, ai Museum für Naturkunde Berlin și ai University College London. The Royal Society și The Jurassic Foundation au asigurat finanțarea lucrării, disponibilă gratuit pentru lectură.

Philip Mannion, cercetător la University College London, a explicat că cele 11 specii europene nu sunt neapărat rude apropiate între ele. Unele au legături mai strânse cu animale din Africa, Asia și chiar America de Sud, indicând conexiuni între aceste teritorii.

Paul Upchurch, de la aceeași instituție, a asociat posibilele migrații cu perioadele în care nivelul oceanului planetar scădea. Atunci s-ar fi putut forma legături terestre temporare dinspre Africa și Asia către Europa. O altă posibilitate luată în calcul este ca, de-a lungul a milioane de ani, unii dinozauri să fi ajuns pe insulele europene înotând pe distanțe maritime de până la 500 de kilometri.

„Deși această lucrare a contribuit semnificativ la înțelegerea faunelor de titanozauri din Europa în Cretacicul târziu, suntem încă departe de finalul drumului. Noi situri sunt descoperite încontinuu, oferind mai mult material pentru studiu”, a declarat coordonatoarea studiului, Verónica Díez Díaz.

Geoparcul include și proiecte educaționale și trasee tematice

Teritoriul este administrat de Universitatea din București. A fost primul geoparc românesc și primul din Europa de Est primit în Rețeaua Internațională a Geoparcurilor. Din 2015, este inclus în Programul UNESCO pentru Geoștiințe și Geoparcuri. Universitatea precizează că niciun alt geoparc european nu este administrat de o instituție de învățământ superior.

Patrimoniul său include, pe lângă dinozauri, descoperiri de pui și cuiburi cu ouă, mamifere care au trăit în aceeași perioadă și reptila zburătoare Hatzegopteryx. Teritoriul reunește și obiective ecologice, arheologice, istorice și culturale.

Între 22 și 26 iunie 2026, geoparcul a primit vizita de revalidare a statutului internațional, procedură repetată la fiecare patru ani. Geologul Tran Tan Van, din Vietnam, și paleontologul Iván Cortijo Sánchez, din Spania, au evaluat inclusiv investițiile pentru vizitatori și programele educaționale, potrivit Comisiei Naționale a României pentru UNESCO.

Potrivit Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, Consiliul Geoparcurilor Internaționale UNESCO analizează raportul evaluatorilor. Consiliul Executiv al UNESCO va lua decizia finală privind revalidarea.

Programul a cuprins trasee tematice noi și întâlniri cu meșteri, artizani și producători implicați în Experiențe în Geoparc, inițiativă dezvoltată prin proiectul Interreg Danube GeoTour Plus. În preajma Sânzienelor și a Zilei Universale a Iei, evaluatorii au cunoscut și tradițiile și gastronomia locală.

În comuna Bănița, propusă pentru extinderea geoparcului, au fost analizate argumentele geologice, geografice și de dezvoltare ale acestei inițiative. Extinderea ar permite includerea întregului bazin geografic și geologic al Țării Hațegului în teritoriul geoparcului.