Războiul din Iran, care durează de peste șase săptămâni, a creat un deficit global de gaze naturale după ce o cincime din aprovizionarea mondială, provenită din Qatar, a fost blocată. Această criză s-a transformat într-o oportunitate de aur pentru companiile americane, cel mai mare exportator de gaz natural lichefiat (GNL) din lume, care profită din plin de situație.
Sărbătoare la Houston
În timp ce Strâmtoarea Hormuz rămâne sub tensiune, iar SUA impune o blocadă navală porturilor iraniene, la mii de kilometri distanță, în Houston, atmosfera este de-a dreptul euforică. La CERAWeek, o conferință anuală a industriei energetice, șefii companiilor americane de GNL au sărbătorit cu băuturi și muzică jazz. Nu e de mirare, până la urmă.
Secretarul american pentru Energie, Chris Wright, a pus punctul pe i. „Avem un deficit de gaze naturale. De unde vor veni acele gaze naturale? Vor veni din creșteri continue, din investiții continue pentru a spori exporturile de GNL ale Statelor Unite.”
Și, deși SUA a atins un record la exporturi în martie, capacitatea de producție nu este infinită. Producerea GNL este un proces complex, care necesită răcirea gazului la minus 260 de grade Fahrenheit pentru a deveni lichid, iar apoi transportarea lui pe nave uriașe. E nevoie de timp și de investiții masive în conducte și terminale.
Profituri explozive și acțiuni la bursă
Dar banii nu sunt o problemă acum. Companiile americane au găsit o mină de aur. Potrivit lui Ira Joseph, expert în gaze naturale la Universitatea Columbia, producătorii din SUA cumpără gazul pentru a-l lichefia la un preț de aproximativ 3 dolari per milion de unități termice britanice (MMBtu), unitatea de măsură standard. Din cauza războiului, însă, îl vând în Asia și Europa cu circa 20 de dolari per MMBtu.
„Deci, această diferență oferă un aflux uriaș de numerar pentru toate aceste companii,” explică Joseph. Acest profit uriaș le dă un avânt serios. „Cu siguranță le este de ajutor când merg la bănci și spun: «Am dori să ne extindem».”
Cifrele vorbesc de la sine.
De la începutul războiului, acțiunile Cheniere Energy au crescut cu aproximativ 10%, cele ale Woodside Energy (o companie australiană cu proiecte în SUA) cu 20%, iar cele ale Venture Global au explodat cu aproape 30%. Recent, Venture Global a încheiat o finanțare de 8,6 miliarde de dolari pentru a doua fază a unui proiect GNL din Louisiana.
„Într-o perioadă de mare incertitudine globală, determinată de conflictul în curs din Orientul Mijlociu, Statele Unite, și exportatorii săi de gaze naturale lichefiate (GNL) precum Venture Global, continuă să joace un rol necesar în sprijinirea securității energetice pentru aliații din întreaga lume,” a declarat Jess Szymanski, purtător de cuvânt al Venture Global.
America, furnizorul de încredere
Cu Qatarul, care asigură în mod normal 20% din GNL-ul mondial, scos din joc pe termen nedefinit, SUA se poziționează ca furnizorul stabil într-o lume instabilă. Instalațiile QatarEnergy au fost lovite în atacuri la începutul conflictului, iar experții estimează că reparațiile ar putea dura luni de zile, în timp ce revenirea la capacitate maximă ar putea dura ani. Anatol Feygin, director comercial la gigantul american Cheniere Energy, a numit deficitul brusc o „problemă de ghilotină”.
Iar companiile americane speculează această vulnerabilitate. „Ei spun: «Uite, Qatarul, poate că ei spun că sunt siguri. Poate spun că sunt de încredere. Dar noi chiar suntem siguri»,” adaugă Ira Joseph. Proiecțiile S&P Global Energy arată că oferta de GNL din SUA va crește cu aproximativ 84% în următorii cinci ani. „GNL-ul american continuă să se ridice la înălțimea provocării de a face față perturbărilor pieței și tragediei războiului,” a mai spus Feygin.
Cât va dura petrecerea?
Dar v-ați gândit ce se întâmplă dacă prețurile rămân la acest nivel? Mark Abbotsford, director comercial la Woodside Energy, a avertizat că prețurile prea mari pentru prea mult timp ar putea duce la „distrugerea cererii”. clienții vor căuta alternative mai ieftine.
„Realitatea este că… dacă ne gândim la prețul ideal pentru GNL, unde nu e nici prea cald, nici prea rece – nivelurile actuale de preț vor duce la distrugerea cererii,” a spus Abbotsford. El a adăugat că prima alternativă este una sumbră: „Vom vedea economiile în curs de dezvoltare trecând la cărbune.” Filipine, Vietnam și Thailanda deja și-au intensificat utilizarea cărbunelui ca răspuns la scumpirea GNL.
Numai că nu e vorba doar de cărbune. Industria GNL se confruntă cu o concurență tot mai mare din partea energiei regenerabile combinată cu stocarea în baterii. Anul trecut, Pakistanul și-a redus importurile de GNL, parțial datorită creșterii rapide a capacităților solare și a bateriilor. Potrivit lui Ira Joseph, acesta ar putea fi doar începutul. El spune că țări precum Bangladesh, Vietnam și Thailanda investesc masiv în energie regenerabilă și stocare. „Ar putea exista multe viitoare «Pakistane» pe viitor,” a concluzionat el.
