Două seisme devastatoare, cu magnitudinile de 7,2 și 7,5, au lovit nordul Venezuelei la un interval de doar 39 de secunde. Epicentrul a fost localizat la o adâncime de numai 13 kilometri în apropierea municipiului Montalbán din statul Carabobo, dar undele de șoc au transformat capitala Caracas de război, deși se află la aproximativ 300 de kilometri distanță.
Clădiri prăbușite și apartamente deschise ca niște case de păpuși
De miercuri noaptea, străzile din Caracas sunt pline de mii de oameni care refuză să se întoarcă în locuințe de teama celor peste 20 de replici seismice înregistrate deja. Oamenii își poartă viața în brațe, cu genți, valize, colivii cu păsări, câini ținuți în lesă și pisici speriate, căutând un loc sigur pentru a înnopta. Undele seismice au fost resimțite pe o arie vastă, de la Trujillo până la La Guaira.
Dar cum reacționezi când orașul tău se prăbușește în doar câteva zeci de secunde?
Andrés Escobar, un taximetrist în vârstă de 60 de ani, tocmai își lăsase clienții la un hotel din Caracas în jurul orei 18:00, când pământul a început să se miște violent. Mașina sa a fost strivită sub fragmentele desprinse dintr-un imobil.
„Bucăți de beton și pietre zburau din clădiri. Zgomotul era îngrozitor”, povestește bărbatul, care s-a ales cu brațele rănite și este încă în stare de șoc.
La doar câțiva metri distanță, pe Prima Avenidă din cartierul Los Palos Grandes, unul dintre turnurile complexului rezidențial Petunia s-a prăbușit complet. Ironia tragică este că dezastrul s-a produs aproape în același loc unde alte clădiri s-au surpat în timpul marelui cutremur din 1967 (care a avut o magnitudine de 6,7 și a ucis 236 de persoane, rănind alte 2.000).
Acum, în întreaga zonă se văd pereți sfărâmați și apartamente deschise ca niște case de păpuși, cu camerele expuse direct privirilor trecătorilor de pe stradă.
Lipsa echipamentelor și solidaritatea civililor
Lângă munții de moloz ai turnului Petunia, locuitorii cer disperați frânghii, lanterne și apă. Nu există nici măcar o scară disponibilă pentru salvatori. Imaginea care impresionează cel mai mult la fața locului este precaritatea absolută.
Polițiștii lucrează aproape fără echipamente, iar pompierii sunt greu de văzut printre ruine. Salvarea cade, până la urmă, pe umerii civililor.
Așa cum a relatat joi dimineață Adevarul într-o corespondență din zonele afectate, zeci de oameni formează un lanț uman în cartierul San Bernardino. Își pasează găleți pline cu moloz sub lumina lanternelor pentru a îndepărta stratul de beton sub care se crede că sunt prinși locatarii clădirii Juvenal, un imobil cu șase etaje aflat într-o zonă cu risc seismic ridicat.
Michael Alicastro locuiește într-un bloc învecinat cu 14 etaje, afectat și el de fisuri serioase. Bărbatul a intrat printre ruine și a ajutat la evacuarea a cinci persoane și a unui animal de companie din clădirea transformată în moloz.
„Eram pe stradă și trebuia să ne ținem de mașini ca să nu cădem”, își amintește el.
Iar printre strigătele de disperare ale rudelor care caută printre dărâmături, apar și miracole izolate.
„Antonio este în viață!”, a izbucnit o femeie după ce a reușit să ia legătura cu o persoană prinsă sub dărâmături.
Aceasta este una dintre puținele vești bune.
Numai că evacuările preventive continuă în clădirile vecine, în timp ce conductele sparte de cutremur îngreunează masiv operațiunile de salvare pe timpul nopții.
Stare de urgență și pierderi economice uriașe
Pentru o metropolă deja marcată de ani de crize economice și sociale, amploarea tragediei abia începe să fie înțeleasă. Institutul Geologic al Statelor Unite (USGS) estimează pierderi economice cuprinse între 10 și 100 de miliarde de dolari. Limita superioară a acestei evaluări este practic comparabilă cu dimensiunea întregii economii venezuelene.
Dr. Lucy Jones, seismolog la Institutul de Tehnologie din California, avertizează că mișcările puternice ale solului pot provoca incendii prin ruperea conductelor de gaz sau avarierea sistemelor electrice. Asemenea efecte secundare pot dubla costurile economice ale unui seism major.
Și statul venezuelean trebuie acum să facă față unui sistem medical care riscă să devină rapid suprasolicitat, pe fondul unui nivel de sărăcie deja ridicat în rândul populației.
Președinta interimară Delcy Rodríguez a decretat oficial starea de urgență în urma unui discurs televizat susținut miercuri seara.
„Am mobilizat întreaga rețea publică și privată de sănătate a țării, în special în zonele cele mai afectate, pentru a acorda asistență răniților în această perioadă extrem de sensibilă pentru populație”, a declarat oficialul.
Dincolo de cifrele seci, realitatea din teren rămâne critică și imprevizibilă.
Rodríguez a anunțat constituirea unei celule de criză la nivel înalt, care are ca principală responsabilitate coordonarea operațiunilor de căutare și salvare din zilele următoare.
