Președintele american Donald Trump schimbă macazul în conflictul cu Iranul, trecând de la amenințările militare directe la o ofensivă economică totală. Noua strategie presupune blocarea navelor și porturilor iraniene, o măsură menită să forțeze Teheranul să accepte condițiile Washingtonului fără a mai fi nevoie de o intervenție militară.
O strategie cu dublu tăiș
La prima vedere, logica operațiunii este simplă. Limitarea exporturilor de petrol și a importurilor de bunuri esențiale ar putea arunca Iranul într-o criză economică și umanitară severă, forțând conducerea să cedeze. Într-un context în care economia iraniană este deja îngenuncheată de sancțiuni, o astfel de blocadă ar putea provoca penurie alimentară, hiperinflație și o criză bancară.
Numai ca manevra pe care mizează Trump se bazează pe o presupunere extrem de riscantă: aceea că Iranul va reacționa conform logicii occidentale. Istoria recentă ne arată însă că adversari ai SUA din regiune, precum Irak, Afganistan sau Libia, au acționat adesea imprevizibil, ignorând calculele Washingtonului. Planul american mizează și pe posibilitatea ca presiunea economică să declanșeze tensiuni interne în Iran. E drept că autoritățile iraniene au demonstrat în trecut o toleranță ridicată la costuri interne, reprimând violent protestele și menținând puterea cu orice preț.
Blocada, posibilă militar dar riscantă diplomatic
Din punct de vedere militar, operațiunea este perfect fezabilă. Marina americană are resursele și experiența necesare pentru a impune o blocadă eficientă. Cifrele sunt clare: peste 90% din comerțul anual al Iranului, estimat la 109,7 miliarde de dolari, tranzitează Strâmtoarea Ormuz, ceea ce face economia extrem de vulnerabilă (și o țintă evidentă).
Blocada ar putea opri exporturile de petrol și ar genera presiuni inflaționiste în doar câteva zile.
Dar ce se întâmplă din punct de vedere diplomatic? O astfel de măsură implică riscuri uriașe pentru SUA, inclusiv posibile tensiuni cu state precum China și India, importatori majori de petrol iranian. V-ați gândit ce ar însemna interceptarea unei nave chineze înaintea unei întâlniri planificate între Trump și președintele Xi Jinping? Ar putea declanșa un incident diplomatic major.
Iranul, între ciocan și nicovală
Confruntat cu această nouă amenințare, Iranul are opțiuni limitate și extrem de riscante. O potențială escaladare ar putea relansa conflictul militar direct cu SUA și Israel. Pe de altă parte, aliații Teheranului, precum rebelii Houthi din Yemen, ar putea bloca rute alternative de transport petrolier prin Marea Roșie, o mișcare cu efecte devastatoare asupra economiei globale, dar care ar pune presiune politică și pe Trump.
„Iranul a fost lovit puternic din punct de vedere militar, dar economia sa nu a fost sufocată complet. De aceea, liderii săi cred că mai au opțiuni”, a comentat amiralul în retragere James Stavridis, fost comandant suprem al forțelor aliate în Europa.
Negocieri blocate și un optimism fragil
În ciuda acestor riscuri, Casa Albă afișează un optimism oficial. „Ne simțim optimiști în privința perspectivelor unui acord”, a declarat purtătoarea de cuvânt Karoline Leavitt.
Iar realitatea de pe teren arată un eșec al primei runde de negocieri, desfășurată cu medierea Pakistanului, unde divergențele au rămas poate chiar ireconciliabile. SUA cer Iranului renunțarea definitivă la programul nuclear, limitarea capacităților de rachete și încetarea sprijinului pentru grupări precum Hezbollah și Hamas. În schimb, Iranul solicită compensații pentru război și menținerea dreptului de a îmbogăți uraniu. Un compromis ar fi, teoretic, posibil, surse indicând o cale de mijloc între propunerea SUA de suspendare a îmbogățirii uraniului pentru 20 de ani și oferta Iranului de doar cinci ani.
Rămâne însă o întrebare esențială: dacă blocada va funcționa și va forța Iranul să facă compromisuri în negocieri, ce va urma după aceea? Succesul diplomatic ar necesita negocieri complexe și de durată, precum și o abordare mai fină și răbdătoare decât cea demonstrată până acum de administrația americană.
