Ganglionii: gardieni ai sănătății tale

În cele mai multe cazuri nu este vorba despre cancer, cum ai putea gândi inițial, ci adenopatiile pot apărea în urma unei infecții acute, de obicei de natură virală. Totuși, dacă în urma tratamentului, ganglionii măriți nu revin la normal, e cazul să apelezi la investigații amănunțite

Ce este limfa?

Sistemul limfatic este o parte componentă a sistemului circulator, fiind format din limfă, un lichid care circulă prin vase limfatice asemănătoare venelor, având niște valve în formă de cuib de rândunică. La finalul circuitului limfatic, limfa se varsă în sânge, prin vena cavă superioară.

Circulația limfatică diferă de cea sangvină deoarece vasele limfatice nu formează un circuit închis, ci un sistem în sens unic, care începe din spațiile intercelulare ale țesuturilor multor organe. De aceea, compoziția chimică a limfei variază în funcție de țesuturile sau organele în care se găsește (de exemplu, limfa care se formează în timpul digestiei are un conținut bogat în substanțe grase, fiind diferită de cea existentă pe nemâncate).

În linii mari, are o compoziție asemănătoare plasmei sangvine, conținând globule albe. De fapt, limfa se formează la nivelul capilarelor arteriale, prin pereții cărora trece plasmă, datorită efectului presiunii arteriale, apoi se răspândește în micile spații intercelulare. Din această vastă rețea de capilare limfatice, limfa trece în vase de dimensiuni mai mari și, prin intermediul ganglionilor limfatici, este purificată de germeni patogeni și de reziduurile rezultate în urma metabolismului.

Ce rol au ganglionii limfatici?

Ganglionii limfatici filtrează și purifică limfa de particulele străine și agenții infecțioși, eliminând microorganismele patogene și celulele maligne. Tot aici se produc limfocitele și unele monocite.

Ganglionii limfatici se află pe tot parcursul fluxului limfatic, în diverse zone ale corpului, predominând în zona gâtului (grupul submaxilar și grupul din zona cervicală superficială), a claviculei și a axilelor (grupul axilar). Grupul inghinal este irigat de limfa care provine de la membrele inferioare și de la organele genitale externe. Există numeroși ganglioni și în profunzime, în zona intestinului și a toracelui.

– infecții virale
– infecții cu bacterii, fungi, paraziți (tuberculoză, toxo-plasmoză)
– afecțiuni ale țesutului conjuctiv (lupus sistemic, artrită reumatoidă, sarcoidoză, sindromul Sjogren)
– limfom malign nehogkinian sau boala lui Hodgkin
– metastaze ganglionare ale cancerelor
– reacții de corp străin (de exemplu particule de silicon, după implanturi mamare)

Simptome ale ganglionilor bolnavi

– mărirea ganglionilor din zona gâtului sau axilelor la peste 1 cm și a celor inghinali la peste 1,5 cm
– durere, sensibilitate la palpare
– uneori febră, astenie, oboseală, transpirații nocturne, lipsa apetitului

Adenopatia

Creșterea în volum a ganglionilor limfatici, însoțită și de simptomele enumerate anterior, se numește adenopatie. Aceasta poate fi superficială sau profundă, în funcție de localizarea ganglionului.

În unele cazuri, adenopatia este situată pe partea unde se află organul bolnav, care impune mobilizarea apărării limfoganglionare: de exemplu, o amigdală mărită, hipertrofă poate genera inflamarea ganglionului cervical sau submandibular de pe aceeași parte, iar un furuncul al mâinii poate produce adenopatie în axila respectivă. De asemenea, o adenopatie axilară poate fi semnul cancerului mamar, iar adenopatiile generalizate pot indica viroze, dar și anumite forme de cancer limfatic.

Diagnosticul precis va fi pus de medic (de familie, generalist, internist, hematolog), pe baza testelor de sânge și, eventual, a unei biopsii. Importantă este descoperirea din timp a adenopatiei și instituirea tratamentului adecvat. Trebuie să știi că nu orice umflătură din zona gâtului, axilei sau inghinală este de natură ganglionară, putând fi vorba și despre lipoame (acumulări de grăsime), prelungirea axilară a glandelor mamare sau coaste în plus, diagnosticate în urma radiografiei. În general, ganglionii de mărime medie, simetrici, mobili, nedureroși, cu suprafața netedă nu sunt semnul unei boli grave.

În schimb cei imobili, aderenți între ei, dureroși, care își măresc treptat volumul și sunt însoțiți și de alte simptome, pot conduce spre afecțiuni mai grave. Însă nu uita: o programare rapidă la medic și investigațiile necesare te pot scăpa de stresul unor presupuneri adeseori nefondate, iar alteori îți poate salva viața!

Sursa: aici