Ghețarii elvețieni au pierdut 19,4% din volumul de gheață din 2021 încoace

„Am fost la unul săptămâna trecută și e impresionant să stai în peisajul ăsta lunar, unde acum doar câțiva ani era un strat gros de gheață – un ghețar întins», a declarat Huss. «Iar acum e un deșert de piatră, cu câteva blocuri de gheață veche împrăștiate, care încă zac acolo și se topesc pe rocile fierbinți”, a declarat Matthias Huss, glaciolog la ETH Zürich și autor principal al raportului, citat de The Guardian.

În 2026, ghețarii au pierdut, în medie, între 2,5 și 4 metri din grosime. Datele apar în raportul anual al Rețelei elvețiene de monitorizare a ghețarilor și al Comisiei elvețiene pentru observarea criosferei, prezentat de Antena 3.

Vara mai caldă nu a adus un nou record de topire

Pierderile au urmat unei ierni cu foarte puțină zăpadă și unei veri cu valuri de căldură toride. Analiza MeteoSwiss publicată marți arată că semestrul de vară, din aprilie până în septembrie 2026, a fost cel mai cald și mai secetos de la începutul măsurătorilor, în 1864.

Deși căldura a fost mai puternică decât în vara lui 2022, cantitatea de gheață pierdută nu a depășit recordul de atunci. Cercetătorii explică diferența prin trei factori:

• Depunerile de praf saharian au fost mai reduse. Praful murdărește zăpada și îi reduce capacitatea de a reflecta lumina soarelui.
• Stratul de zăpadă de la sfârșitul iernii a fost puțin mai gros decât în anul de comparație.
• Vremea din timpul verii a fost mai înnorată.

Europa se încălzește într-un ritm de două ori mai rapid decât media globală, pe fondul efectului de seră alimentat de poluarea cu combustibili fosili și al distrugerii naturii. Din 1864, activitatea umană a trimis în atmosferă 1.800 de miliarde de tone de dioxid de carbon, iar temperatura planetei a crescut cu aproximativ 1,4°C.

Apa de sub gheață grăbește dezintegrarea ghețarilor

Cercetătorii au observat dispariția mai multor ghețari mici în 2026, dar nu au întocmit încă un bilanț oficial al celor dispăruți anul acesta.

Huss spune că mulți oameni nu realizează viteza retragerii ghețarilor. În urmă cu doar o generație, unele dintre locurile acum golașe erau acoperite de sute de metri de gheață.

Pe lângă topirea de la suprafață, oamenii de știință observă tot mai des prăbușiri din interior. Pâraiele care curg pe sub gheață sapă caverne, explică cercetătorul.

Prăbușirea tavanelor acestor caverne rupe ghețarii în bucăți și le accelerează retragerea.

Ghețarul Griess a pierdut 99% din suprafață în 20 de ani

În septembrie, Huss a mers la locul unde se afla Plattalvafirn, ghețarul cunoscut și ca Griess. Cândva, gheața acoperea acolo un versant întreg de munte, însă ghețarul și-a pierdut 99% din suprafață în doar 20 de ani.

În anii 1950, era unul dintre cei mai atent monitorizați ghețari din lume. Huss a folosit măsurătorile din acea perioadă în timpul doctoratului, iar comparația cu observațiile recente arată schimbarea ritmului retragerii.

Matthias Huss a mai declarat: „Diferența față de atunci e că ritmul retragerii era încă, să zicem, la un nivel normal», a spus Huss. «Ce vedem acum e o adevărată explozie a ratelor de topire, care duce la dezintegrarea ghețarilor. Pur și simplu se fac bucăți”.

Matthias Huss a mai declarat: „Ai găuri uriașe, ca în cașcaval, în mijlocul gheții, iar tavanele lor se prăbușesc […] Sunt procese care rup ghețarii în bucăți și îi fac să se retragă și mai repede”.