Cercetătorii au descoperit că persoanele care mănâncă pe fond emoțional răspund mai puțin la tratamentele cu GLP-1, cum ar fi Ozempic.
Persoanele care folosesc mâncarea pentru a-și gestiona emoțiile ar putea obține rezultate mai slabe atunci când urmează tratamente populare pentru scăderea în greutate. Comportamentul alimentar pare să joace un rol mai important decât se credea anterior în succesul acestor tratamente.
Cum acționează medicamentele precum Ozempic
Medicamentele din clasa GLP-1, inclusiv Ozempic, Wegovy și Mounjaro, imită un hormon care reduce pofta de mâncare. Acestea sunt prescrise atât pentru diabet, cât și pentru controlul greutății. Totuși, nu toți pacienții reacționează la fel la acest tip de tratament.
Un studiu realizat în Japonia pe 92 de pacienți cu diabet a analizat timp de un an legătura dintre obiceiurile alimentare și eficiența tratamentului. Rezultatele au evidențiat diferențe semnificative între participanți.
GLP-1 receptor agonists scad pofta de mâncare prin acțiune hormonală.
Eficiența tratamentului depinde de tipul de comportament alimentar.
Emoțiile influențează răspunsul la tratament.
Tipuri de comportamente alimentare observate
Cercetătorii de la Universitățile Gifu și Kyoto au clasificat obiceiurile participanților în trei categorii principale:
Mâncatul emoțional: consumul de alimente ca reacție la stări emoționale negative.
Mâncatul extern: reacție la stimuli precum mirosul sau aspectul mâncării.
Restricții alimentare: control strict al dietei, care poate duce la tulburări alimentare.
După trei luni de tratament, majoritatea participanților au redus atât mâncatul emoțional, cât și mâncatul extern. Totuși, după 12 luni, obiceiurile alimentare negative au revenit în special la cei cu tendințe emoționale.
De ce persistă mâncatul emoțional?
„Este posibil ca aceste comportamente să fie mai strâns legate de factori psihologici care nu sunt abordați direct de terapia cu agoniști ai receptorilor GLP-1”, explică dr. Takehiro Kato, autor al studiului. Cu alte cuvinte, stresul sau anxietatea pot diminua efectele medicamentelor.
Cine are cele mai bune rezultate?
Persoanele care obișnuiesc să mănânce ca reacție la stimuli externi, cum ar fi mirosul sau aspectul mâncării, au avut cele mai bune rezultate: pierdere de greutate susținută și valori îmbunătățite ale glicemiei la finalul studiului.
În schimb, cei care mănâncă pe fond emoțional au avut progrese mai lente. „Acești pacienți ar putea avea nevoie de sprijin psihologic suplimentar”, recomandă dr. Kato. Studiul a fost publicat în Frontiers in Clinical Diabetes and Healthcare.
Rezultatele sugerează că pentru unii pacienți, tratamentul medicamentos ar trebui completat cu intervenții comportamentale sau psihologice pentru a obține rezultate optime.
Ce urmează pentru cercetare și tratament?
Echipa de cercetare subliniază că studiul are anumite limitări și că este nevoie de cercetări suplimentare pe grupuri mai mari pentru a confirma legătura dintre obiceiurile alimentare și succesul tratamentului cu GLP-1.
„Deși studiul nostru sugerează o posibilă asociere între comportamentul alimentar extern și răspunsul la tratamentul cu agoniști ai receptorilor GLP-1, aceste rezultate sunt încă preliminare”, spune dr. Daisuke Yabe de la Universitatea Kyoto. El adaugă: „Sunt necesare mai multe dovezi înainte ca aceste concluzii să poată fi aplicate în practică.”
Momentan, mesajul pentru medici este clar: evaluarea comportamentelor alimentare ale pacienților este esențială înainte de prescrierea acestor medicamente. Pentru cei care se confruntă cu mâncatul emoțional, soluția ar putea implica mai mult decât un simplu tratament medicamentos.
Pe viitor, integrarea sprijinului psihologic și a intervențiilor comportamentale cu tratamentul medicamentos ar putea crește șansele de succes pentru persoanele care doresc să slăbească și să-și îmbunătățească sănătatea metabolică.
Sursa: financiarul.ro
