Autoritatea Bancară Europeană (EBA) propune o recalibrare majoră a cadrului de reglementare bancară din Uniunea Europeană, cu scopul de a spori competitivitatea sistemului. După mai bine de un deceniu de extindere a regulilor, accentul se mută acum pe eficiență, simplificare și eliminarea birocrației inutile, fără a compromite însă stabilitatea financiară.
De ce este nevoie de o schimbare?
Intrarea în vigoare a reformelor Basel III în ianuarie 2025 marchează finalul unei etape de reglementare intensă, începută după criza financiară globală. Acesta este momentul oportun pentru o reevaluare, consideră François-Louis Michaud, președintele EBA. „De la înființarea sa în 2011, EBA a dezvoltat un set de norme armonizate prin standarde tehnice, orientări și raportare armonizată pentru activitățile bancare din întreaga UE-27, precum și pentru autoritățile de supraveghere și de rezoluție”, a explicat el.
Până la urmă, cum stau lucrurile? Michaud susține că abordarea are două direcții. „În primul rând, după ani de armonizare, unele reguli care erau necesare la început pot fi acum mai puțin relevante. În al doilea rând, peisajul financiar evoluează rapid, iar cadrul trebuie să se adapteze într-un mod care să păstreze atât eficiența, cât și stabilitatea.”
Obiectivul final este trecerea la o „reglementare de nouă generație, bazată pe serviciu public, încredere, colaborare, excelență și creativitate”.
Complexitate, nu lipsa de reguli
Problema actuală nu este lipsa reglementărilor, ci complexitatea lor. De-a lungul anilor, s-au adăugat noi straturi de reguli, în special în domenii precum politica macroprudențială, rezoluția bancară și combaterea spălării banilor. Iar această structură pe mai multe niveluri a devenit greu de navigat, mai ales că regulile au fost adesea create secvențial, ca răspuns la crize, nu ca parte a unui design integrat.
Într-un interviu acordat Euractiv, Michaud a subliniat că „prioritatea acum este să adoptăm o viziune mai holistică, să evaluăm cum funcționează sistemul în practică și să identificăm unde se pot obține simplificare, coerență și eficiență sporite fără a compromite obiectivele prudențiale”. Iar această complexitate nu afectează doar giganții financiari din Frankfurt sau Paris, ci și băncile mai mici, inclusiv cele din România, care se luptă să țină pasul cu un volum uriaș de reglementări.
Simplificare nu înseamnă dereglementare
Președintele EBA a ținut să clarifice un aspect esențial. „Simplificarea nu înseamnă dereglementare”, a afirmat Michaud. El a reamintit că sectorul bancar din UE a rezistat unor șocuri externe fără precedent în ultimii ani, iar soliditatea sa nu trebuie periclitată.
Dar cum se va face asta concret? Abordarea se bazează pe dovezi, evaluând ce cerințe sunt esențiale pentru o supraveghere eficientă și care dintre ele creează poveri administrative inutile. Accentul se pune pe reguli mai clare și mai proporționale, în special pentru instituțiile mici și necomplexe. E drept că aproximativ 20% din mandatele viitoare ale EBA au fost deja identificate pentru a fi deprioritizate. „Simplificarea ar trebui să fie tangibilă și resimțită în practicile zilnice de supraveghere și bancare”, a adăugat oficialul european.
Mai puține rapoarte și mai multă coordonare
Una dintre cele mai mari preocupări ale băncilor, raportarea stufoasă, este vizată direct. În luna aprilie, EBA a propus o reformă majoră ce include „o reducere cu 50% a punctelor de date în raportarea armonizată la nivelul UE și o proporționalitate mai puternică pentru instituțiile mai mici”.
Cifrele sunt clare.
Iar pentru instituțiile mici și necomplexe, raportarea este deja redusă cu 70% comparativ cu băncile mari. Pe lângă modernizarea setului de reguli, planul EBA se concentrează pe consolidarea coordonării între autoritățile de supraveghere și pe introducerea unor evaluări de impact mai sistematice pentru a verifica dacă regulile își ating scopul.
Viitorul este digital și integrat
Privind spre viitor, François-Louis Michaud vede o evoluție clară. „Direcția este către un sistem mai integrat, digital și receptiv”, a concluzionat el. Aceasta implică o utilizare mai mare a infrastructurilor de date partajate, cum ar fi platforma EUCLID, și o cooperare trans-sectorială mai strânsă, inclusiv prin inițiative precum DORA (actul privind reziliența operațională digitală).
Cadrul de reglementare trebuie să rămână agil și capabil să se adapteze la evoluțiile tehnologice și geopolitice. Nu este o reformă singulară, ci un proces continuu care va necesita sprijin politic susținut și o concentrare constantă pe rezultate practice.
