Japonia a aprobat primele terapii din celule iPS, dar acestea nu inversează îmbătrânirea

Decizia nu înseamnă că reprogramarea celulară poate inversa îmbătrânirea oamenilor. Cele două terapii folosesc celule reprogramate în laborator, transformate într-un anumit tip de țesut și transplantate pentru tratarea unei boli, nu pentru a face organismul mai tânăr.

Amchepry și ReHeart vizează două boli severe

Amchepry, destinat pacienților cu boala Parkinson, conține celule precursoare care pot deveni neuroni producători de dopamină. Celulele sunt transplantate în creier pentru a înlocui o parte dintre neuronii pierduți și pentru a reface producția de dopamină.

ReHeart este destinat anumitor pacienți cu insuficiență cardiacă severă. Produsul folosește foi alcătuite din celule musculare cardiace derivate din celule iPS, aplicate pe suprafața inimii.

Aprobările sunt condiționate și limitate în timp. Studiile inițiale pentru cele două produse au inclus puțini pacienți și nu au avut grupuri de control. Producătorii trebuie să adune date suplimentare despre beneficii și reacții adverse pentru a obține aprobări complete.

Descoperirea din 2006 a arătat că o celulă matură poate fi reprogramată

În 2006, Shinya Yamanaka și Kazutoshi Takahashi au arătat că o celulă matură poate fi readusă într-o stare asemănătoare celei embrionare și își poate recăpăta capacitatea de a se transforma în mai multe tipuri de celule.

Cei doi cercetători au identificat patru factori de transcripție, proteine care controlează activarea genelor: Oct3/4, Sox2, Klf4 și c-Myc. Introducerea lor în celule adulte de șoarece a produs celule pluripotente, capabile să genereze numeroase tipuri de țesut.

În 2007, echipa lui Yamanaka a obținut celule iPS și din celule umane. Yamanaka și-a împărțit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină din 2012 cu biologul britanic John Gurdon.

Celulele iPS pot fi transformate în țesuturi pentru cercetare și tratament

Celulele iPS, adică celule stem pluripotente induse, pot fi multiplicate în laborator și transformate în neuroni, celule cardiace, celule ale retinei sau alte tipuri de celule necesare cercetării și tratamentului.

Tehnologia este folosită pentru studierea bolilor și testarea medicamentelor. Ea permite și dezvoltarea unor celule care să înlocuiască țesuturi afectate.

Reprogramarea parțială este încă experimentală

Reprogramarea completă șterge identitatea unei celule și o readuce la o stare pluripotentă. Reprogramarea parțială încearcă să reducă unele semne ale îmbătrânirii fără să schimbe funcția celulei.

În experimente pe celule umane cultivate în laborator și pe animale, reprogramarea parțială a modificat unii indicatori ai vârstei epigenetice și a îmbunătățit regenerarea anumitor țesuturi. În unele studii pe șoareci, au apărut efecte asupra pielii, rinichilor, mușchilor sau nervului optic.

Rezultatele au variat în funcție de țesut, vârsta animalelor, durata activării și metoda prin care factorii au fost introduși.

Reprogramarea parțială poate fi periculoasă dacă este prea intensă sau durează prea mult. Celulele își pot pierde identitatea și pot forma teratoame, tumori alcătuite din mai multe tipuri de țesut. Factorul c-Myc este cunoscut și pentru rolul său în apariția anumitor forme de cancer.

Cercetătorii încearcă să reducă riscurile prin eliminarea unor factori, controlarea duratei de activare și administrarea locală, doar în organul vizat.

Nu există un tratament aprobat pentru întinerirea întregului organism uman

În prezent, nu există un tratament aprobat care să folosească factorii Yamanaka pentru întinerirea întregului organism uman. Nu s-a demonstrat că reprogramarea parțială poate prelungi în siguranță viața oamenilor.

Expresia „întinerirea celulelor” descrie modificări observate în laborator, nu întoarcerea unei persoane la o vârstă biologică anterioară. Pentru cele două terapii aprobate în Japonia urmează colectarea de date suplimentare despre beneficii și reacții adverse, necesare pentru obținerea aprobărilor complete.