Justine Triet de la Anatomy of a Fall are în minte o versiune de trei ore cu un final diferit

Cum ați creat și menținut elementul de ambiguitate?

Triet: Cred că este ca și cum [having the] atingerea unui pictor. Laurent mi-a spus că e ca la Tetris. Dacă muți asta, trebuie să muți aia, pentru că este într-adevăr un echilibru delicat.

Sénéchal: Da. Când am schimbat câteva mici detalii la început, chiar se putea vedea un alt film. [emerge]. Uneori am avut unele deraieri ale ambiguității din jurul Sandrei. Filmul nu mai era foarte interesant atunci când ea devenea prea nevinovată sau prea vinovată, sau prea manipulatoare. Principala provocare pentru montaj a fost acest arc de ambiguitate pentru ea, cum să rămânem cu ea, cum să ne atașăm de ea cu această ambiguitate încă în jurul ei. A fost foarte greu de realizat.

Triet: Da, dar trebuie să recunosc ceva. La început, am decis împreună cu Laurent să lăsăm deoparte toate dublele sofisticate și să păstrăm toate dublele foarte documentare, când Sandra era… nu știu cum să spun în engleză.

Sénéchal: Aveți dreptate să spuneți că este greu de descris. Cuvântul meu este că am vrut ca ea să fie puțin candidă, pentru că filmul ar putea fi un thriller în jurul unei femei foarte înșelătoare și nu am vrut duble care să ducă publicul într-un loc sau altul.

Dacă ar fi să faceți un montaj al regizorului, care ar fi durata de rulare visată?

Triet: Cred că mi-ar plăcea să fac o versiune de trei ore și zece minute, poate ceva de genul acesta. Dar Laurent nu are același sentiment. Este total traumatizat de mine în această cameră, pentru că a fost foarte lung [post-production].

Când am pregătit DVD-ul francez, bonusul [features], ne-am întâlnit cu Laurent și am revăzut scena finală din restaurantul chinezesc. Și am zis: „Bine, nu am făcut cea mai bună scenă. [take] și mi-ar plăcea să schimb puțin finalul filmului pentru un montaj al regizorului”. Dar sunt total înnebunită după montaj. Dacă aș putea să-mi petrec viața în camera de montaj, dacă aș putea construi [an editing room] în casa mea…

Sénéchal: Vă rog să nu o lăsați să se întoarcă în redacție! [laughs]

Triet: Cred că ar trebui [stop working with me] pentru că nu sunt foarte bună pentru căsnicia și liniștea lui. [laughs]

Poți să faci aluzie la ce vrei să spui cu o modificare a scenei finale a filmului? Ar fi doar o schimbare de ton?

Triet: Este complicat. Uneori, când sunt pe platou, cer să fac exact starea de spirit a scenei, dar fără cuvinte. „Bine, fă scena, dar fără cuvinte. Aceeași stare de spirit, același totul, dar doar cu privirea”. Și am făcut asta în restaurant și trebuie să recunosc că, deoarece Sandra este un geniu și Swann [Arlaud] a fost foarte emoționat la finalul filmărilor, există o stare de spirit, ceva de nedescris într-un fel. Și am știut în acel moment că era ceva foarte magic. Iar pentru editor este un coșmar, pentru că pot spune: „Bine, putem să luăm asta, dar poate luăm și asta”. Și este o problemă, problema alegerii.