Casa Albă a prezentat recent strategia de securitate națională a administrației Trump, un document de 33 de pagini care redefinește politica externă a Statelor Unite. Această strategie aduce critici severe la adresa aliaților tradiționali din Europa și propune o concentrare mai mare asupra emisferei vestice, marcând o schimbare semnificativă față de abordările anterioare.
Un aspect important al documentului este evaluarea relațiilor transatlantice. Europa este descrisă ca un continent în declin, confruntat cu o „ștergere civilizațională”. Criticile vizează stagnarea economică a națiunilor europene, precum și o presupusă cenzură a libertății de exprimare și suprimarea opoziției politice. De asemenea, documentul menționează faptul că politicile de imigrație și ratele scăzute ale natalității contribuie la slăbirea continentului european.
Se afirmă că, dacă tendințele actuale continuă, Europa ar putea deveni de nerecunoscut în doar două decenii. Strategia sugerează că nu este evident dacă anumite țări europene vor avea economii și forțe armate suficient de puternice pentru a rămâne aliați de încredere. În plus, documentul îndeamnă la cultivarea unei rezistențe față de traiectoria actuală a Europei, ceea ce sugerează o posibilă încurajare a mișcărilor politice care contestă direcția guvernelor europene.
În ceea ce privește Rusia, documentul adoptă o abordare neobișnuită, evitând caracterizarea acesteia ca pe un adversar al Statelor Unite. Se menționează că „mulți europeni consideră Rusia o amenințare existențială”, dar nu se oferă o analiză detaliată a acestei situații. Această abordare este o schimbare față de strategia anterioară din 2017, care punea accent pe competiția cu marile puteri, inclusiv Rusia și China. Acum, obiectivul principal pare să fie încheierea conflictului din Ucraina și stabilirea unei stabilități strategice cu Rusia.
Emisfera vestică devine o prioritate majoră în această strategie. SUA intenționează să readapteze prezența militară în regiune, implementând un nou „Corolar Trump” la Doctrina Monroe din 1823. Aceasta include desfășurări militare pentru securizarea frontierei și combaterea cartelurilor de droguri, chiar și prin utilizarea forței letale, dacă este necesar. Planurile prevăd o prezență mai mare a Gărzii de Coastă și a Marinei în regiune, cu acțiuni deja desfășurate împotriva bărcilor suspecte de trafic de droguri în Marea Caraibelor și Oceanele Pacific.
Pe de altă parte, în Orientul Mijlociu, strategia anunță o schimbare semnificativă. Administrația Trump renunță la abordarea de a impune reforme politice națiunilor din această regiune. Documentul subliniază importanța sprijinirii reformelor care apar organic, fără a încerca să le impună din exterior. De asemenea, se preconizează o reducere a prezenței militare americane în Orientul Mijlociu, țările arabe fiind prezentate ca parteneri emergenți în domeniul prieteniei și investițiilor.
În ceea ce privește relațiile cu China, documentul propune o abordare duală. SUA doresc să limiteze influența globală a Chinei, dar intenționează să mențină relații economice favorabile. Prevenirea unui conflict în jurul Taiwanului este o prioritate, iar administrația solicită aliaților din regiune să își intensifice eforturile de apărare colectivă.
Reacțiile internaționale la strategia de securitate națională au fost critice. Experți în politică externă, precum Daniel Fried, au evidențiat incoerența internă a documentului. Acesta subliniază ostilitatea ideologică față de Europa și retragerea SUA din conducerea globală. De asemenea, reprezentantul democrat Jason Crow a descris strategia ca fiind „catastrofală pentru poziția Americii în lume”.
Această strategie este publicată în conformitate cu cerințele legislative și reflectă o ruptură față de direcția stabilită de administrația Biden, care a căutat să revigoreze alianțele internaționale. Documentul actual reflectă filosofia „America First” a președintelui Trump, care pune accent pe neintervenția în afacerile externe și prioritizează interesele americane.
Expertul în politică externă, Rebecca Lissner, a observat că nicio strategie scrisă nu poate ghida cu adevărat politica externă a lui Trump, care este adesea caracterizată prin decizii impulsive și oportuniste. Modul în care a fost lansat documentul sugerează că administrația consideră această strategie mai mult o formalitate decât un ghid real pentru acțiunile viitoare.
