Péter Magyar, cel care l-a învins pe Viktor Orbán, vine cu un plan ce pare desprins din cărțile de istorie: o Europă Centrală unită în jurul trecutului comun, cu rădăcini în fostul Imperiu Austro-Ungar. Noul lider de la Budapesta nu se sfiește să o spună direct: „Am împărțit cândva aceeași țară”, semnalând că istoria poate deveni o unealtă politică extrem de actuală.
Un nou bloc de putere în UE
După victoria sa, Magyar nu vorbește doar despre o simplă resetare a relațiilor cu Bruxelles-ul, ci despre o repoziționare strategică a întregii regiuni. Planul său este clar. El vizează o alianță mult mai strânsă între statele din Europa Centrală, cu un accent special pe Austria, bazându-se pe legături economice deja solide și pe o moștenire istorică comună.
Miza este creșterea influenței în Uniunea Europeană prin acțiune coordonată. Magyar vede această construcție regională ca pe un bloc de state cu valori similare: conservatoare în plan social, prudente în privința migrației și foarte interesate de politici energetice pragmatice. E drept că, cu excepția Poloniei, multe dintre aceste țări au păstrat, de-a lungul timpului, și canale deschise de dialog economic cu Rusia.
Primii pași: Varșovia și Viena
Primul pas concret a și fost schițat. Se vorbește despre o posibilă fuziune între Grupul de la Vișegrad și formatul Slavkov (care reunește Cehia, Slovacia și Austria), ceea ce ar aduce laolaltă Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia și Austria într-o formulă extinsă de cooperare.
Iar vizitele anunțate la Varșovia și Viena, programate imediat după preluarea mandatului, sunt menite să dea semnalul politic al acestei noi direcții. Dacă relația cu Austria este văzută drept una „naturală”, apropierea de Polonia are o dimensiune mult mai pragmatică. Magyar pare foarte interesat de modelul polonez de revenire la standardele democratice liberale. Și, mai ales, de mecanismele prin care Varșovia a reușit să deblocheze fonduri europene înghețate. Pentru Budapesta, miza este uriașă: zeci de miliarde de euro, blocate din cauza disputelor privind statul de drept.
La Viena, ideea nu este deloc respinsă. Ba chiar în cercurile diplomatice austriece se vorbește despre o logică similară modelului Benelux: state de dimensiuni comparabile care, acționând împreună, își pot amplifica vocea în mecanismul decizional european.
O alianță cimentată de economie
Nu este prima dată când Austria cochetează cu o astfel de idee. Numai că tentativele din anii 2000 au eșuat pe fondul suspiciunilor că Viena ar urmări o reeditare a influenței imperiale. Diferența, astăzi, este că inițiativa vine dinspre Budapesta, iar contextul geopolitic s-a schimbat mare. V-ați gândit vreodată cât de strânse sunt deja legăturile?
Relația bilaterală este deja solidă: Austria este unul dintre cei mai mari investitori în Ungaria.
În plus, zeci de mii de maghiari lucrează peste graniță. Interdependența economică este un argument greu de ignorat.
Pragmatism, nu nostalgie imperială
totusi, există și diferențe. Dosarul ucrainean, de exemplu, rămâne o sursă de divergență. Deși nu se mai așteaptă ca Ungaria să blocheze ajutorul european, pozițiile nu sunt pe deplin aliniate, iar consensul regional rămâne fragil. Și totuși, experții consideră că există suficiente interese comune – de la infrastructură la proiecte economice majore – pentru a justifica o cooperare mai strânsă.
În spatele acestui demers se află și experiența personală a lui Magyar. Aproape un deceniu petrecut în culisele instituțiilor europene i-a oferit o înțelegere directă a modului în care funcționează puterea la Bruxelles. Concluzia pare simplă: statele mici nu contează singure, dar pot deveni relevante dacă acționează împreună. Ambiția lui Magyar nu este, așadar, una nostalgic-imperială, ci profund pragmatică: transformarea unei regiuni adesea fragmentate într-un actor coerent, capabil să negocieze de pe poziții de forță în fața marilor puteri europene.
