Perseverance a descoperit în rocile de pe Marte urmele a cel puțin trei episoade de contact cu apa

„Înainte să ajungem la Margin Unit, ipoteza principală — bazată pe observațiile de pe orbită — era că mineralele carbonatice observate de pe orbită se formaseră prin interacțiunea cu lacul care a existat în craterul Jezero. Dar acum știm că acest loc a devenit un fel de punct de întâlnire al sistemelor de apă. Descoperirile din Margin Unit sunt importante deoarece craterul Jezero se află într-una dintre cele mai întinse zone cu carbonat expus de pe Marte, așa că ceea ce aflăm aici are relevanță dincolo de acest crater”, a declarat Candice Bedford, cercetătoare la Purdue University și autoarea principală a studiului.

Concluziile au fost publicate în 2026 în revista Communications Earth & Environment, potrivit ScienceDaily, care prezintă informații furnizate de Jet Propulsion Laboratory. Mineralele și fracturile analizate arată cum apa a modificat, în etape diferite, compoziția și aspectul acelorași roci.

Mineralele păstrează indiciile fiecărui episod

Cercetătorii disting etapele după substanțele formate în rocă și după poziția lor față de vechiul lac:

• Primul episod identificat a implicat apă subterană bogată în dioxid de carbon. La altitudini mai joase, aceasta a reacționat cu olivina și a format carbonat în fracturi. Eroziunea a îndepărtat ulterior o parte din materialul mai moale din jur, lăsând umpluturile mai dure de carbonat sub formă de creste.
• Al doilea episod ar putea fi legat de lacul care a ocupat cândva craterul Jezero. Compoziția rocilor aflate sub fostul nivel al apei oferă indicii despre această etapă.
• Al treilea episod pare să fi implicat apă încălzită care circula în subteran. În estul Margin Unit, roverul a găsit filoane, adică umpluturi minerale în fisurile rocii, groase de aproximativ 10 inci (25 de centimetri), cu sulfat de calciu și fluorită. Fluorita se formează frecvent când apa fierbinte circulă prin roci vulcanice, indiciu al unei activități ulterioare contactului cu apa subterană și cu lacul.

Cercetătorii pot reconstitui ordinea acestor episoade de contact cu apa, dar nu pot stabili încă momentul exact în care a avut loc fiecare.

Despre indiciile asociate vechiului nivel al lacului, Eleni Ravanis, cercetătoare în științe planetare la University of Hawaii at Manoa și coautoare a studiului, a explicat: „Unele dintre rocile din Margin Unit conțin și silice. Transformarea olivinei în carbonat poate lăsa silice în urmă, iar noi vedem mai multă silice în rocile care s-au aflat sub nivelul apei.”

Roverul a întâlnit roci diferite de cele așteptate

Perseverance a ajuns la marginea interioară a craterului în septembrie 2023. Echipa se aștepta să găsească roci sedimentare de-a lungul fostului țărm, adică roci formate prin acumularea unor straturi de material în timp. Pe Pământ, cele alcătuite din argilă și mâl pot păstra dovezi ale vieții microbiene străvechi.

Observațiile de pe orbită detectaseră semnale puternice ale mineralelor carbonatice. Pe Pământ, acestea se formează frecvent în lacuri și mări puțin adânci, inclusiv în medii care pot susține viața.

Roverul a întâlnit însă roci magmatice. Acestea se pot forma prin răcirea magmei în subteran sau prin solidificarea materialului vulcanic la suprafață. Mineralele lor păstrează informații despre condițiile în care au apărut.

SuperCam citește compoziția rocilor cu ajutorul unui laser

O mare parte a dovezilor provine de la SuperCam, instrumentul montat în partea superioară a catargului roverului. Acesta poate identifica mineralele analizând lumina reflectată de formațiunile geologice.

Pentru o țintă aleasă de echipa misiunii, instrumentul poate trimite un impuls laser de la o distanță de până la 21 de picioare (6,5 metri). Impulsul produce o mică descărcare de plasmă, iar analiza luminii emise dezvăluie compoziția chimică a rocii. Prin această metodă au fost studiate peste 185 de ținte din roca de bază a Margin Unit.

Observațiile acoperă o diferență de altitudine de aproximativ 870 de picioare (265 de metri). În partea de sus, Perseverance a întâlnit roci cu cristale mari, bogate în olivină, un mineral care conține magneziu și fier. Acestea prezentau foarte puține urme ale modificării prin contact cu apa.

Echipa a concluzionat că formațiunea bogată în olivină a apărut într-o masă de magmă aflată adânc sub suprafața marțiană. Răcirea lentă a permis dezvoltarea unor granule minerale mari. Mult mai târziu, eroziunea a îndepărtat materialul de deasupra și a expus roca.

Mai jos, lângă vechiul fund al lacului, olivina este puternic modificată. Granulele sunt fracturate, iar silicea umple spațiile dintre ele.

Reacțiile dintre apă și olivină pot oferi indicii despre condițiile favorabile vieții

Pe Pământ, reacția apei cu olivina poate produce hidrogen, pe care anumite microorganisme îl folosesc drept sursă de energie. Aceleași reacții pot forma carbonat și silice, minerale capabile să păstreze urmele unei activități microbiene trecute.

Despre contribuția cercetării la înțelegerea trecutului marțian, Bedford a adăugat: „Dacă am învățat un lucru după 10 ani de lucru cu roverele de pe Marte, acela este că Marte te surprinde în permanență. Foarte rar lucrurile sunt așa cum ne așteptăm pe baza datelor de pe orbită. Sper ca această lucrare să contribuie la schimbarea modului în care oamenii de știință privesc istoria apei în craterul Jezero și pe Marte în ansamblu. În cele din urmă, sper să îi ajute pe cercetătorii în științe planetare să reconstituie schimbările climatice și condițiile favorabile vieții de pe Marte din trecut.”