Traficul comercial maritim către porturile iraniene a fost oprit aproape complet în urma blocadei impuse de Statele Unite. În primele 24 de ore, nicio navă nu a reușit să treacă, iar șase vase comerciale au fost obligate să se întoarcă din drum. Imediat după anunț, prețul petrolului a depășit temporar pragul de 100 de dolari pe baril.
O interdicție extinsă
Blocada a fost instituită luni, 13 aprilie, la ordinul președintelui Donald Trump, după eșecul negocierilor de pace dintre Washington și Teheran. Măsura vizează întreg litoralul Iranului, atât porturile din Golful Persic, cât și cele din Golful Oman. Potrivit autorităților americane, restricțiile sunt aplicate „fără discriminare”, tuturor navelor care intră sau ies din porturile iraniene, indiferent de pavilionul sub care navighează. Asta înseamnă că sunt afectate și state care continuă comerțul cu Teheranul, precum China și India.
E drept că transporturile umanitare (precum alimentele și medicamentele) sunt exceptate, însă rămân supuse unor inspecții riguroase. Într-un avertisment transmis navigatorilor, americanii au precizat că orice navă care încalcă restricțiile poate fi interceptată, redirecționată sau chiar confiscată.
O desfășurare de forțe impresionantă
Pentru implementarea acestei măsuri, Statele Unite au mobilizat resurse considerabile. Vorbim de peste 10.000 de militari, mai mult de 12 nave de război și zeci de aeronave. Dimensiunea desfășurării este comparabilă cu operațiuni majore din perioada Războiului Rece.
Garda de coastă americană nu participă însă la această misiune.
Paradoxul iranian: venituri în creștere
Și totuși, în ciuda presiunii economice și militare, Iranul nu doar că rezistă, ba chiar își crește veniturile din petrol. Cum vine asta? O analiză recentă arată că Teheranul câștigă în prezent aproximativ 175 de milioane de dolari pe zi din exporturile de țiței. Cifra este cu circa 75% mai mare decât înainte de izbucnirea confruntărilor, când Iranul obținea în jur de 100 de milioane de dolari zilnic.
Explicația este paradoxală. O relaxare temporară a restricțiilor de către Washington, înainte de blocadă, a permis companiilor iraniene să își majoreze exporturile și să obțină prețuri mai bune. Aceste oportunități au fost folosite pentru consolidarea rezervelor financiare, nu pentru a face concesii politice. fireste, dacă restricțiile se mențin, Iranul ar putea fi nevoit să oprească producția în câteva săptămâni, din lipsa capacității de stocare.
Rolul Chinei, un factor cheie
Un element esențial în toată această ecuație este China. Înainte de conflict, Beijingul achiziționa aproximativ 95% din petrolul iranian, folosind rețele comerciale complexe pentru a ocoli sancțiunile. Numai că Beijingul are rezerve strategice de peste un miliard de barili de petrol. Asta îi oferă flexibilitatea de a reduce sau chiar opri temporar importurile fără consecințe majore, ceea ce limitează mare influența Washingtonului.
Misiune încheiată? Nu pentru toată lumea
În acest context complex, președintele Donald Trump a declarat recent încheierea operațiunii împotriva Iranului, după doar o zi de blocadă maritimă. Semnalele din partea Israelului sunt însă complet diferite. Șeful Mossad, David Barnea, a afirmat răspicat că „misiunea nu este încă îndeplinită” și că operațiunile, inclusiv cele secrete, vor continua pentru a schimba conducerea de la Teheran.
