Pterostilbenul din afine a redus lipidele din celule musculare în laborator. Ce înseamnă pentru oameni

Studiul a urmărit exclusiv celule musculare de șoarece C2C12, în condiții de laborator. Rezultatul descrie un mecanism celular, nu un beneficiu demonstrat pentru consumul uman de afine sau struguri. Nu arată că aceste alimente „ard” grăsimea la oameni.

Echipa condusă de Takakazu Mitani, conferențiar asociat la Universitatea Shinshu din Japonia, a analizat compuși fitochimici proveniți din alimente pentru a identifica substanțe care pot limita acumularea de grăsime în mușchii scheletici. Dintre substanțele testate, pterostilbenul a produs cea mai puternică reducere a acumulării de lipide în celule.

Cercetătorii au observat că pterostilbenul nu a redus pătrunderea acizilor grași în celule, ci a crescut eliberarea de glicerol în exterior. Acesta este un semn că grăsimea stocată era descompusă.

Celulele tratate au prezentat o expresie mai mare a genelor implicate în oxidarea acizilor grași. Rezultatul sugerează că pterostilbenul stimulează descompunerea lipidelor stocate și folosirea lor pentru energie.

Studiul s-a concentrat pe receptorul PPARδ, implicat în oxidarea acizilor grași și în limitarea acumulării de lipide. Pterostilbenul a amplificat semnalizarea acestui receptor fără să se lege direct de el, spre deosebire de mulți compuși experimentali care activează PPARδ prin legarea de receptor.

Autorii explică faptul că substanța a crescut cantitatea de proteină PPARδ prin încetinirea degradării acesteia prin calea ubiquitin-proteazom. Cu o cantitate mai mare de proteină disponibilă în celule, genele implicate în metabolismul lipidelor au devenit mai active.

Pterostilbenul a activat PPARδ în celulele musculare

Pterostilbenul este un polifenol prezent în afine, struguri și alte fructe de pădure. Cercetările anterioare îl asociase cu efecte metabolice în ficat și țesutul adipos, dar efectele sale asupra mușchilor scheletici erau mai puțin cunoscute.

Acumularea de grăsime în mușchi poate afecta metabolismul

Miosteatoza, adică acumularea de lipide în mușchii scheletici, poate fi favorizată de alimentația bogată în grăsimi, sedentarism și îmbătrânire. Ea poate afecta funcția musculară, utilizarea glucozei și a acizilor grași și flexibilitatea metabolică.

În timp, miosteatoza poate contribui la rezistența la insulină. Aceasta apare atunci când organismul răspunde mai slab la acțiunea insulinei, hormon produs de pancreas și implicat în controlul glicemiei.

Rezultatul nu schimbă recomandările medicale actuale și nu reprezintă un tratament. Cercetătorii consideră că pterostilbenul ar putea fi un candidat pentru dezvoltarea unor alimente funcționale sau suplimente destinate metabolismului grăsimilor musculare, însă sunt necesare studii pe organisme vii pentru verificarea efectelor.

Studiile viitoare trebuie să evalueze eficiența, siguranța și selectivitatea pterostilbenului înainte ca rezultatele să poată fi transformate în aplicații nutriționale sau farmaceutice. Nu există, pe baza acestor experimente, un beneficiu demonstrat pentru consumul de afine sau pterostilben la oameni.

Takakazu Mitani a explicat direcția cercetării sale:

„În prezent nu avem tratamente aprobate care să vizeze în mod specific miosteatoza. Această lacună critică ne-a determinat echipa să analizeze compuși proveniți din alimente pentru intervenții naturale, alimentare. În timpul selecției, am identificat pterostilbenul și ne-am concentrat cercetarea pe descoperirea mecanismului său precis de acțiune.”