Lipsa unor medicamente din farmacii a devenit o problemă constantă în România. Pentru mulți pacienți, scenariul este deja familiar: tratamentul nu se găsește, farmacia oferă promisiuni, medicul caută alternative, iar bolnavul nu știe dacă situația va dura o zi sau o lună întreagă. În loc să se caute vinovați, o întrebare mai utilă este ce mecanisme există pentru a rezolva rapid aceste crize.
O soluție europeană, blocată în birocrație
Răspunsul există de ani de zile în piața europeană și se numește import paralel. Acesta permite aducerea legală în România a unor medicamente autorizate și disponibile în alte state membre, atunci când produsul lipsește temporar de pe piața locală. Nu este un artificiu, ci un mecanism reglementat, folosit în întreaga Uniune Europeană.
Numai că existența soluției nu garantează că ea ajunge la timp la pacient. În practică, procedurile administrative, avizele, aprobările și etapele de etichetare pot consuma exact timpul pe care sistemul nu îl are. Iar diferența este critică. „În sănătate, diferența dintre „există o posibilitate” și „medicamentul ajunge efectiv la timp” înseamnă continuitatea tratamentului sau întreruperea lui, cu repercusiuni directe.”
Cine sunt pacienții cei mai afectați
E drept că importurile paralele nu pot rezolva toate cauzele unei penurii de medicamente, care pot fi multiple: de la probleme de producție și dificultăți de aprovizionare, până la decizii comerciale. Dar ce se întâmplă când un tratament necesar pentru cancer sau diabet dispare de pe raft? Pentru pacienții cu afecțiuni oncologice, neurologice sau diabet, lipsa unui medicament poate însemna schimbarea terapiei, reluarea ajustării tratamentului și costuri suplimentare.
Într-o analiză publicată recent de Digi24, se arată că importul paralel rămâne un instrument practic, deja disponibil, care poate acoperi goluri importante pentru pacienți și pentru stat, mai ales când medicamentul există în altă parte în UE, dar nu ajunge suficient de repede în România. Până la urmă, despre asta e vorba.
Cum ar trebui să funcționeze sistemul
Decizia de a folosi acest mecanism ar trebui să răspundă unei întrebări simple, dar esențiale: „Cum rezolvăm urgent nevoia pacienților – în caz de penurie și discontinuitate, în condiții de eficiență bugetară și decontare echitabilă?”. Aceasta implică folosirea bunelor practici aplicate de ani de zile în alte țări europene.
În România, comerțul paralel este adesea înțeles greșit. În realitate, piața europeană funcționează în ambele sensuri, permițând medicamentelor să ajungă acolo unde este nevoie de ele. La nivelul celor aproximativ 4.000 de molecule utilizate în cele 27 de state membre, este practic inevitabil ca, temporar, să apară penurii.
Cifrele sunt clare.
Pentru produsele autorizate centralizat, distribuția independentă (paralelă) este verificată de Agenția Europeană a Medicamentului (EMA), iar pentru importurile paralele există proceduri simplificate.
Soluția există, dar nu este folosită
Nu este nevoie de o schimbare spectaculoasă de strategie. Este necesar, însă, un cadru legislativ național actualizat și armonizat cu cel european, alături de proceduri administrative mai rapide și funcționale. În plus, este nevoie de o înțelegere clară că importurile paralele sunt un mecanism normal al pieței europene, care poate crește reziliența sistemului de sănătate românesc.
Așa cum se arată în documentarea primită, „soluția nu trebuie inventată: există deja. Întrebarea este dacă o folosim suficient de inteligent și la timp.”
