Summit-ul COP26 de la Glasgow.

În schimb, acesta crede reuniunea drept o „escală” pe drumul către acel obiectiv, cu rolul de a extinde angajamentele asumate la Paris acum cinci ani. În acestă direcţie guvernul britanic ar putea solicita formularea de noi angajamente până în anul 2023, în speranța de a aduce pe calea cea bună China, India și alți mari poluatori.

Printre aceştia se numără și al doilea cel mai mare emițător de CO2, America, unde giganticul pachet climatic al președintelui Biden s-a împotmolit în Congres.

Ar fi de preferat reuniuni mai regulate și mai punctuale, pentru a stabili ținte specifice și realizabile

Mai mult, dacă așteptările sunt temperate într-o asemenea măsură, atunci se pune întrebarea care mai e rostul unor asemenea petrecceri grandioase, mai cu seamă într-un moment în care dificultatea de a se ajunge la un consens între state e agravată de o criză globală a aprovizionării cu energie.

Astfel, eșecul necontenit al acestor măreţe reuniuni de a-și îndeplini promisiunile ar putea chiar să frâneze tranziția la un viitor mai verde prin aceea că forțează țările să-și asume pe loc angajamente pe care nu le pot îndeplini fără a-și afecta economia.

Reuniuni mai regulate și mai punctuale menite a stabili ținte specifice și realizabile – cum ar fi tardiva distribuire a fondului anual de atenuare de 100 de miliarde de dolari promis la Copenhaga în urmă cu 12 ani – ar putea reprezenta o abordare mai rodnică.