Tulburările endocrine: hipertiroidismul și hipotiroidismul

news24 Data 29 august 2023

Tulburările endocrine pot fi greu de detectat în momentul autopsiei datorită manifestărilor lor, în primul rând, prin dezechilibru hormonal. Constatările anatomice, cum ar fi nodulii sau organomegalia, pot sugera o anomalie care ar trebui să determine investigații suplimentare prin examen microscopic sau teste de laborator. Tulburările tiroidiene au o gamă largă de prezentări și pot afecta multe sisteme de organe diferite.

Glanda tiroidă este o glandă endocrină situată în partea frontală a gâtului, sub forma unei mici structuri în formă de fluture. Această glandă are un rol crucial în reglarea metabolismului și a funcțiilor corporale prin producerea a doi hormoni importanți: triiodotironina (T3) și tiroxina (T4). Acești hormoni influențează ritmul cardiac, temperatura corpului, metabolismul energetic, dezvoltarea și funcționarea sistemului nervos, precum și alte procese importante din organism.

Funcția glandei tiroidiene este reglată de glanda pituitară, situată în creier, care eliberează hormonul stimulant tiroidian (TSH). TSH stimulează glanda tiroidă să producă și să elibereze hormonii tiroidieni. O producție excesivă sau insuficientă a acestor hormoni poate duce la tulburări ale glandei tiroidiene, cum ar fi hipotiroidismul (producție insuficientă de hormoni tiroidieni) sau hipertiroidismul (producție excesivă de hormoni tiroidieni).

Ce este hipertiroidismul

Hipertiroidismul este o afecțiune în care glanda tiroidă produce și eliberează prea mult hormon tiroidian în organism. Hipertiroidismul evident se caracterizează prin concentrații serice scăzute ale hormonului de stimulare a tiroidei (TSH) și concentrații serice crescute ale hormonilor tiroidieni: tiroxină (T4), triiodotironină (T3) sau ambele. Hipertiroidismul subclinic se caracterizează prin TSH seric scăzut, dar concentrații serice normale de T4 și T3.

Prevalența hipertiroidismului este de 0,8% în Europa și de 1,3% în SUA. Hipertiroidismul crește odată cu vârsta și este mai frecvent la femei. Prevalența hipertiroidismului evident este de 0,5–0,8% în Europa și 0,5% în SUA. Datele privind diferențele etnice sunt puține, dar hipertiroidismul pare să fie puțin mai frecvent la albi decât la alte rase. Incidența hipertiroidismului ușor este, de asemenea, raportată a fi mai mare în zonele cu deficit de iod decât în zonele cu iod și scade după introducerea programelor universale de iodizare a sării.

Excesul de hormoni tiroidieni afectează organismul la nivelul mai multor sisteme. Simptomele frecvent raportate sunt creșterea ritmului cardiac și palpitații, oboseală, slăbiciune musculară, tremor, anxietate, iritabilitate, nervozitate, tulburări de somn, intoleranță la căldură, transpirație și polidipsie. Constatările fizice frecvente sunt inroșirea feței, senzația de sete frecventă, pierderea în greutate neintenționată și un apetit crescut.

Diagnosticul hipertiroidismului implică mai multe etape, inclusiv evaluarea simptomelor și efectuarea unor teste de laborator.

Evaluarea simptomelor și istoricul medical: Medicul va discuta cu tine despre simptomele pe care le ai și va lua în considerare istoricul tău medical și de sănătate. Anumite simptome caracteristice, cum ar fi ritmul cardiac crescut, pierderea în greutate neintenționată, tremurul mâinilor și intoleranța la căldură, pot sugera prezența hipertiroidismului.
Examen fizic: Medicul poate efectua un examen fizic pentru a verifica semnele fizice ale hipertiroidismului, cum ar fi mărirea glandei tiroidiene (goiter) sau ochi umflați (în cazul bolii Graves).
Analize de sânge: Cel mai important test de diagnostic pentru hipertiroidism este măsurarea nivelurilor hormonilor tiroidieni și a hormonului stimulant tiroidian (TSH) în sânge. Nivelurile ridicate ale T3 și T4, însoțite de niveluri scăzute sau nedetectabile ale TSH, sunt caracteristice hipertiroidismului.
Alte teste de laborator: Uneori, medicul poate solicita alte teste pentru a confirma diagnosticul și a evalua cauza exactă a hipertiroidismului. Acestea pot include teste pentru anticorpi tiroidieni (în cazul bolii Graves sau tiroiditei Hashimoto) sau teste pentru markeri inflamatori (în cazul tiroiditei subacute).
Examinarea ochilor: Dacă există suspiciuni de boală Graves, medicul poate evalua ochii pentru a depista posibilele probleme oculare asociate cu această afecțiune.
Imagini ale glandei tiroidiene: În anumite cazuri, medicul poate recomanda imagini ale glandei tiroidiene, cum ar fi ecografia tiroidiană sau scanarea cu iod radioactiv, pentru a evalua dimensiunea și activitatea glandei.

Ce este hipotiroidismul

Hipotiroidismul este o afecțiune cu o prevalență estimată în populația generală de 0,3% – 3,7% în SUA și 0,2%-5,3% în Europa. Aproximativ 12% din populația adultă are hipotiroidism subclinic.

Termenul de hipotiroidism se referă la starea patologică comună a deficitului de hormoni tiroidieni. Dacă nu este tratată, poate duce la efecte negative grave asupra sănătății și, în cele din urmă, la moarte. Din cauza variației mari în prezentarea clinică și absența generală a specificității simptomelor, definiția hipotiroidismului este predominant biochimică. Hipotiroidismul primar evident sau clinic este definit ca prezența unor concentrații ale hormonului de stimulare a tiroidei (TSH) peste intervalul de referință și concentrații de tiroxină liberă sub intervalul de referință. Hipotiroidismul ușor sau subclinic, care este considerat în mod obișnuit ca un semn al insuficienței tiroidiene precoce, este definit de concentrațiile de TSH peste intervalul de referință și de concentrațiile de tiroxină liberă în limitele normale.

Înlocuirea hormonilor tiroidieni cu levotiroxină este tratamentul standard pentru pacienții cu hipotiroidism. Cu toate acestea, o proporție substanțială a pacienților tratați cu levotiroxină prezintă plângeri persistente, în ciuda atingerii țintelor terapiei biochimice, ceea ce a determinat întrebarea dacă tratamentul cu levotiroxină este suficient pentru toți pacienții sau dacă ar putea fi adoptate terapii alternative (de exemplu, combinația cu preparate cu liotiroxină).

Manifestările clinice ale hipotiroidismului variază de la cele care pun viața în pericol – în cazul mixedemului –, până la lipsa semnelor sau simptomelor. Mixedemul, care a fost descrisă pentru prima dată la sfârșitul anilor 1900 ca rezultat al hipotiroidismului sever și netratat de lungă durată, a devenit o afecțiune rară. Cu toate acestea, deoarece evoluția bolii este izbitoare, cu o mortalitate de 40% în ciuda tratamentului, recunoașterea precoce este vitală. Mixedemul duce la o stare mentală alterată, hipotermie, letargie progresivă și bradicardie și poate duce, în cele din urmă, la sindromul de disfuncție a mai multor organe și deces. Prin urmare, inițierea timpurie a terapiei cu hormoni tiroidieni și a altor măsuri de susținere este crucială.

Printre cele mai comune simptome ale hipotiroidismului se numără:

Oboseală și slăbiciune constantă.
Creștere în greutate și dificultăți în menținerea greutății corporale.
Frig constant și intoleranță la temperaturi scăzute.
Piele uscată și mată, unghii fragile și căderea părului.
Constipație și umflarea feței.
Tulburări ale ciclului menstrual la femei.
Scăderea ritmului cardiac și senzația de somnolență.
Dificultăți de concentrare și memorie.

Diagnosticarea hipotiroidismului implică, de asemenea, o combinație de evaluare a simptomelor, teste de laborator și examinări medicale.

Evaluarea simptomelor și istoricul medical: Medicul va discuta cu tine despre simptomele pe care le ai, precum oboseală, creștere în greutate, piele uscată și sensibilitate la frig. De asemenea, va lua în considerare istoricul tău medical și de sănătate.
Examen fizic: Medicul poate efectua un examen fizic pentru a căuta semnele fizice ale hipotiroidismului, cum ar fi pielea uscată, unghii fragile, umflarea feței și mărirea glandei tiroidiene (goiter).
Analize de sânge: Testele de laborator sunt esențiale pentru diagnosticul hipotiroidismului. Principalele teste includ:
- TSH (hormonul stimulant tiroidian): Valorile ridicate ale TSH sugerează că glanda tiroidă nu produce suficient hormon tiroidian.
- T3 și T4 (hormonii tiroidieni): Valorile scăzute ale T3 și T4 indică hipotiroidismul.
Alte teste de laborator: Medicul poate solicita teste pentru anticorpi tiroidieni, cum ar fi anticorpii antitiroid peroxidază (TPO), pentru a evalua cauza posibilă a hipotiroidismului (de exemplu, tiroidita Hashimoto, care este o afecțiune autoimună).
Teste de funcție tiroidiană: Uneori, medicul poate solicita teste de stimulare a glandei tiroidiene, cum ar fi testul TRH (hormon eliberator de tirotropină) sau testul de supresie cu TSH, pentru a obține o imagine mai detaliată a funcției tiroidiene.
Imagini ale glandei tiroidiene: În anumite cazuri, medicul poate recomanda imagini ale glandei tiroidiene, cum ar fi ecografia tiroidiană sau scanarea cu iod radioactiv, pentru a evalua dimensiunea și structura glandei.

Pe baza rezultatelor testelor și a simptomelor, medicul poate stabili un diagnostic de hipotiroidism și poate dezvolta un plan de tratament adecvat.

Care sunt cauzele hiper- și hipotiroidismului

Atât hipertiroidismul, cât și hipotiroidismul au multiple cauze, care pot varia de la factori genetici, până la condiții autoimune sau afecțiuni medicale. Iată câteva dintre cauzele comune pentru fiecare dintre aceste afecțiuni:

Cauze ale hipertiroidismului

Boala Graves: Este o afecțiune autoimună în care sistemul imunitar atacă glanda tiroidă, declanșând o producție excesivă de hormoni tiroidieni.
Nodulii tiroidieni hiperactivi: Anumiți noduli sau creșteri anormale în glanda tiroidă pot începe să producă hormoni tiroidieni în exces.
Tiroidita subacută: O inflamație temporară a glandei tiroidiene poate determina eliberarea bruscă a hormonilor stocați în glandă.
Tiroidita postpartum: Uneori, după naștere, glanda tiroidă poate deveni temporar hiperactivă, cauzând hipertiroidismul.

Cauze ale hipotiroidismului

Tiroidita Hashimoto: Aceasta este o afecțiune autoimună în care sistemul imunitar atacă și distruge treptat celulele glandei tiroidiene, reducând producția de hormoni tiroidieni.
Îndepărtarea chirurgicală sau distrugerea glandei tiroidiene: Dacă o parte sau întreaga glandă tiroidă este îndepărtată chirurgical sau distrusă cu ajutorul iodului radioactiv, poate duce la hipotiroidism.
Deficitul congenital de tiroidă: Unii copii se nasc cu o glandă tiroidă insuficient dezvoltată sau cu o funcție tiroidiană redusă, ceea ce poate duce la hipotiroidism congenital.
Excesul de iod: Consumul excesiv de iod poate afecta funcția normală a glandei tiroidiene și poate duce la hipotiroidism.
Tiroidita subacută de tip silențios: Aceasta este o formă a tiroiditei Hashimoto în care glanda tiroidă este afectată, dar simptomele pot fi mai puțin evidente.
Tiroidectomia sau iradierea: Tratamentele pentru cancerul tiroidian pot duce la hipotiroidism, ca efect secundar.

Tratamentul hiper- și hipotiroidismului

Nu există un singur tratament care să fie cel mai bun pentru toți pacienții cu hipertiroidism. Tratamentul pe care dumneavoastră și medicul dumneavoastră îl decideți va lua în considerare factori precum vârsta dumneavoastră, simptomele dumneavoastră și alte probleme medicale (de exemplu, boli de inimă). Depinde, de asemenea, de cauza hipertiroidismului și de cât de anormale sunt testele.

Există mai multe tratamente care pot fi recomandate:

Medicamente antitiroidiene

Acestea sunt medicamente care împiedică glanda tiroidă să producă prea mulți hormoni tiroidieni. Cel mai frecvent utilizate medicamente antitiroidiene sunt metimazolul și propiltiouracilul. Aceste medicamente pot fi eficiente în controlul producției excesive de hormoni tiroidieni, dar pot necesita administrare pe termen lung și monitorizare regulată a nivelurilor hormonilor tiroidieni și a funcției hepatice.

Iod radioactiv

Acest tratament implică administrarea de iod radioactiv sub formă de capsule sau lichid. Iodul radioactiv este captat de glanda tiroidă și distruge celulele tiroidiene care produc prea mulți hormoni. Acest tratament poate reduce sau normaliza producția de hormoni tiroidieni, dar poate duce la hipotiroidism pe termen lung, necesitând adesea administrarea ulterioară de hormoni tiroidieni sintetici.

Chirurgie (tiroidectomie)

În anumite cazuri, când medicamentele sau iodul radioactiv nu sunt eficiente sau nu sunt indicate, o opțiune este îndepărtarea parțială sau totală a glandei tiroidiene prin chirurgie. Această procedură poate controla hipertiroidismul, dar poate duce, de asemenea, la hipotiroidism postoperator, care necesită tratament cu hormoni tiroidieni sintetici.

Beta-blocante

Aceste medicamente pot fi prescrise pentru a ajuta la gestionarea simptomelor asociate cu hipertiroidismul, cum ar fi ritmul cardiac crescut, tremurul și anxietatea. Beta-blocantele nu tratează cauza hipertiroidismului, ci doar ameliorează simptomele.

Monitorizare medicală regulată

Indiferent de tratamentul ales, este important să urmezi consultările medicale regulate pentru a monitoriza evoluția afecțiunii și a ajusta tratamentul dacă este necesar.

Tratamentul hipotiroidismului implică înlocuirea hormonilor tiroidieni lipsă în organism, de obicei prin administrarea de levotiroxină, un hormon tiroidian sintetic asemănător tiroxinei (T4) produse de glanda tiroidă.

Acesta este cel mai comun tratament pentru hipotiroidism și constă în administrarea orală a hormonului tiroidian sintetic. Levotiroxina ajută la compensarea deficitului de hormoni tiroidieni și normalizează funcția tiroidiană. Doza de levotiroxină este ajustată individual, bazată pe nivelurile de hormoni tiroidieni și simptomele fiecărui pacient.

Levotiroxina trebuie luată în fiecare zi, de preferat dimineața, pe stomacul gol, cu o cană de apă.

După începerea tratamentului cu levotiroxină, vei fi supus monitorizării regulate prin teste de sânge pentru a evalua nivelurile de hormoni tiroidieni și a ajusta doza, dacă este necesar. Obiectivul este să menținem nivelurile hormonilor tiroidieni în limitele normale.

Importanța vitaminelor

Vitaminele joacă un rol important în menținerea sănătății generale și funcționarea corectă a organismului, inclusiv a glandei tiroidiene. Cu toate acestea, trebuie să înțelegem că vitaminele în sine nu pot trata hipo sau hipertiroidismul, dar pot juca un rol complementar în menținerea sănătății, în general, și a funcției tiroidiene, în particular.

Deficiența de vitamina D este frecventă la persoanele cu hipotiroidism. Vitamina D este importantă pentru sănătatea oaselor, sistemul imunitar și funcționarea glandei tiroidiene. În cazul hipertiroidismului, nivelurile de vitamina D pot fi influențate de dezechilibrele hormonale și activitatea crescută a sistemului imunitar.

Deficiența de vitamina B12 poate fi asociată cu hipotiroidismul și poate afecta nivelurile de energie și funcția cognitivă. Aportul de vitamina B12 este important, în cazul în care suntem diagnosticați cu hipotiroidism.

Seleniul este un mineral și antioxidant important pentru funcția tiroidiană. Deficiența de seleniu poate afecta glanda tiroidă, de aceea, suplimentele cu seleniu ajută la o bună funcționare a tiroidei.

Se pot preveni bolile tiroidiene?

Majoritatea bolilor tiroidiene, cum ar fi hipotiroidismul, hipertiroidismul și tiroidita autoimună, nu pot fi prevenite în totalitate, deoarece multe dintre aceste condiții au o componentă genetică și sunt declanșate de factori imuni și de mediu. Cu toate acestea, există anumite măsuri pe care le poți lua pentru a menține sănătatea tiroidiană și pentru a reduce riscul dezvoltării unor afecțiuni tiroidiene:

Alimentație sănătoasă: Consumul unei diete echilibrate, bogate în nutrienți esențiali, poate contribui la menținerea sănătății tiroidiene. Asigură-te că ai suficient iod, seleniu și alte minerale importante în alimentație. Evită excesul de iod, deoarece poate afecta funcția tiroidiană.
Consum moderat de soia: Soia conține substanțe numite izoflavone, care pot afecta absorția de iod de către glanda tiroidă. Consumul excesiv de soia poate avea un impact negativ asupra funcției tiroidiene, așa că este indicat să consumi în cantități moderate.
Evitarea stresului: Stresul cronic poate influența funcția tiroidiană prin dezechilibre hormonale. Practicarea tehnicilor de gestionare a stresului, cum ar fi meditația, yoga și exercițiile de relaxare, poate ajuta la menținerea sănătății glandei tiroidiene.
Monitorizare a sănătății: Efectuează analize de sânge regulate și consultă medicul, dacă observi simptome neobișnuite sau schimbări în sănătatea ta. Detectarea timpurie a oricărei afecțiuni tiroidiene poate permite tratamentul precoce și gestionarea mai eficientă.

Deși nu poți preveni complet bolile tiroidiene, aceste măsuri pot contribui la menținerea sănătății glandei tiroidiene și la reducerea riscului apariției unor complicații. Este important să fii conștient de semnele și simptomele specifice ale bolilor tiroidiene și să consulți un medic pentru evaluare și tratament adecvat, dacă este necesar.

Sursa foto – Shutterstock