Uniunea Europeană (UE) implementează noi măsuri de apărare, vizând consolidarea capacității blocului comunitar de a răspunde amenințărilor, inclusiv din partea Rusiei, până în 2030, conform Euronews. Realismul acestor obiective și gradul de pregătire al statelor membre rămân subiecte de dezbatere.
Reticența publicului european față de implicarea militară
Invazia Ucrainei de către Rusia și presiunile exercitate de Statele Unite au determinat Uniunea Europeană să acorde prioritate capacităților de apărare și securitate. Contextul regional este marcat de incertitudinea privind evoluția conflictului din Ucraina. În plus, există îngrijorări privind vulnerabilitatea Europei pe plan militar și diplomatic.
Protejarea teritoriului european și sprijinirea Ucrainei reprezintă priorități pentru UE. În decembrie, liderii UE au aprobat un nou împrumut de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina. În octombrie, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a prezentat inițiative de apărare, menite să consolideze capacitatea de descurajare a Europei împotriva Rusiei și a altor adversari până în 2030.
Vladimir Putin a declarat pe 2 decembrie că Rusia este pregătită să lupte, dacă este necesar. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a avertizat asupra posibilității unui atac asupra alianței în următorii cinci ani, afirmând că „suntem următoarea țintă a Rusiei”.
Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a avertizat în noiembrie că „am avut deja ultima noastră vară de pace”. Oficialul german a reiterat avertismentele istoricilor militari, subliniind preocupările legate de probabilitatea unui atac rusesc asupra NATO sau a țărilor vecine.
Rezultatele sondajelor de opinie
Un sondaj Euronews a investigat disponibilitatea cetățenilor europeni de a lupta pentru granițele UE. Din 9.950 de respondenți, 75% au declarat că nu ar fi dispuși să ia armele. 19% s-au declarat dispuși să lupte, iar 8% au rămas indeciși, reflectând incertitudini privind pregătirea personală și capacitatea de răspuns a statelor membre.
Conform unui sondaj YouGov, agresiunea rusă este considerată una dintre cele mai mari amenințări de către 51% dintre respondenții din Polonia, 57% din Lituania și 62% din Danemarca. Același sondaj indică faptul că „conflictele armate” reprezintă a treia cea mai mare preocupare în rândul europenilor chestionați.
Statele baltice – Lituania, Estonia și Letonia – au inițiat măsuri concrete pentru consolidarea apărării. Aceste țări, situate la frontiera estică a NATO și a UE, au peste 1.000 de kilometri de graniță comună cu Rusia și Belarus. Lituania a început să construiască „ziduri de drone”. În colaborare cu Letonia, ambele țări restaurează mlaștini pentru a crea apărări naturale. De asemenea, au fost lansate campanii de conștientizare, exerciții de rezistență și simulări televizate, pentru a pregăti populația pentru un potențial conflict.
Măsuri adoptate de statele europene
Ministerul de Interne al Lituaniei a publicat hărți cu locațiile adăposturilor și numerele de telefon de urgență. Letonia a introdus un curs obligatoriu de apărare națională în programa școlară. Polonia a construit bariere de-a lungul granițelor cu Belarus și a inclus cursuri de educație pentru securitate în majoritatea școlilor publice, unele incluzând antrenament cu arme de foc pentru elevi de până la 14 ani. Ministerul Educației din Polonia a precizat că „în școlile primare, cerințele includ pregătirea teoretică privind manipularea în siguranță a armelor”.
Finlanda și Estonia au distribuit broșuri cu instrucțiuni despre conduita în caz de război, reluând practici din timpul Războiului Rece. Materialele informative detaliază ce să includă un kit de urgență, cum să recunoască sirenele și alertele și ce măsuri să ia în timpul evacuărilor sau a întreruperilor de curent.
Suedia va relua în 2025 distribuirea către fiecare gospodărie a broșurii actualizate „Dacă vine criza sau războiul”, un manual de siguranță publică din perioada Războiului Rece. Apărarea a fost integrată în programele educaționale ale tuturor celor trei țări, Estonia introducând un curs special de apărare națională pentru licee în 2023.
În paralel, s-a observat o creștere a interesului publicului european pentru informații despre pregătirea pentru război. Datele Google indică o creștere a căutărilor în ultimii cinci ani, în țări precum Finlanda, Estonia, Polonia, Lituania și Suedia, pentru termeni precum „ce să împachetez pentru război sau evacuare?” și „unde sunt adăposturile antiaeriene lângă mine?”, cu o creștere semnificativă în 2025.
Inițiative la nivelul UE
Guvernele naționale și instituțiile UE implementează măsuri pentru creșterea capacităților de apărare. Bugetele de apărare din Europa au depășit 300 de miliarde în 2024. Propunerea pentru Cadrul Financiar Multianual (CFM) 2028-2034 al UE, prezentată de Ursula von der Leyen, alocă 131 de miliarde industriei aerospațiale și de apărare, de cinci ori mai mult decât predecesorul său.
Planul „Readiness 2030”, aprobat de toate cele 27 de state membre, reprezintă o foaie de parcurs strategică pentru consolidarea apărării în Uniunea Europeană. Obiectivul este reducerea decalajelor de capacitate și accelerarea răspunsului militar, permițând circulația trupelor și a echipamentelor peste granițele UE în termen de trei zile pe timp de pace și în termen de șase ore în situații de urgență. Acest lucru presupune eliminarea sistemelor fragmentate de permise și stabilirea unui cadru „Schengen militar”.
UE construiește o rețea de coridoare de mobilitate militară, incluzând rute rutiere, feroviare și portuare consolidate, concepute pentru a gestiona armuri grele și trafic logistic. Aproximativ 500 de puncte critice de infrastructură au fost identificate pentru modernizări, cum ar fi poduri și tuneluri care trebuie să suporte vehicule cu o greutate mai mare de 60 de tone.
Planul vizează standardizarea echipamentelor militare și a procedurilor logistice în cadrul forțelor armate ale UE, care utilizează în prezent sisteme incompatibile. Costul estimat al acestor modernizări este cuprins între 70 și 100 de miliarde, finanțarea provenind din bugetele naționale și din programele UE, cum ar fi Mecanismul pentru Interconectarea Europei. Comisia Europeană a dezvoltat noi instrumente financiare pentru a sprijini acest efort.
Unul dintre aceste instrumente este ReArm Europe, introdus în 2025, o platformă centrală de coordonare pentru accelerarea pregătirii pentru apărare și a capacității industriale. ReArm Europe este conceput pentru a alinia investițiile naționale în apărare, a reduce blocajele, a eficientiza procesul decizional, a accelera achizițiile, a asigura compatibilitatea sistemului și a evita duplicarea.
Două mecanisme suplimentare sunt incluse sub umbrela ReArm Europe: EDIP (Programul european pentru industria de apărare) și SAFE (Plicul strategic de finanțare a armamentului). Acestea oferă sprijin financiar direct. EDIP oferă 1,5 miliarde în cofinanțare pentru cercetarea, dezvoltarea și producția în comun de sisteme de apărare, dar numai pentru proiecte care implică cel puțin trei țări UE sau două plus Ucraina. SAFE este o facilitate de împrumut la nivelul UE de 150 de miliarde, care permite statelor membre să finanțeze în comun achiziții de arme la scară largă mai rapid și la costuri mai mici.
Aceste inițiative urmăresc să încurajeze statele membre să pună în comun resursele și să împrumute în mod colectiv pentru a crește producția, a negocia termeni mai buni și a se asigura că noile sisteme sunt interoperabile.
Poziția SUA privind apărarea europeană
Strategia de securitate a administrației președintelui american Donald Trump, publicată pe 4 decembrie, a generat tensiuni cu Europa. Documentul a descris UE ca pe un partener slăbit și a subliniat o abordare „America First”, reluând disputele anterioare privind cheltuielile aliaților NATO din primul mandat al președintelui american Donald Trump.
Din 1945, SUA au dezvoltat o rețea de universități, grupuri de reflecție, instituții de cercetare și agenții de apărare, menită să integreze strategia și elaborarea politicilor. Planificarea strategică a Europei rămâne divizată de interesele naționale, subfinanțată și mai puțin strâns legată de luarea deciziilor politice.
Washington se așteaptă ca Europa să își asume majoritatea responsabilităților de apărare convențională ale NATO, inclusiv sistemele de informații și rachete, până în 2027, un termen considerat nerealist de unii oficiali europeni. La Summitul NATO din 2025 de la Haga, aliații au convenit să investească anual 5% din PIB în apărare până în 2035. În prezent, contribuțiile statelor europene sunt mai reduse.
Există incertitudini privind capacitatea Europei de a acționa ca un partener egal cu SUA. Strategia de securitate națională a SUA a criticat politicile de migrație ale Europei, ratele natalității, regulile privind libertatea de exprimare și abordarea privind sprijinirea Ucrainei.
Același document a solicitat încetarea războiului din Ucraina și a reflectat intenția Washingtonului de a normaliza relațiile cu Rusia sau de a „restabili stabilitatea strategică” cu Moscova. Deși Rusia nu este numită explicit un viitor aliat, administrația președintelui american Donald Trump nu o consideră nici un adversar.
Reacții la nivel european
Oficiali europeni, precum comisarul UE Valdis Dombrovskis, au reacționat rapid. Dombrovskis a declarat pentru Europe Today de la Euronews că nu este de acord cu evaluarea documentului și că UE trebuie să „arate mai multă fermitate”. Președintele Consiliului, António Costa, și șefa politicii externe, Kaja Kallas, au respins avertismentele SUA cu privire la presupusul declin al Europei. Ei au respins orice sugestie că Washingtonul ar trebui să se amestece în alegerile politice interne ale blocului, insistând că aliații nu interferează în deciziile democratice ale celuilalt. Întrebat despre reacția violentă, președintele american Donald Trump a spus că Washingtonul vrea pur și simplu să „păstreze Europa, Europa”.
Acest schimb a evidențiat diviziunile transatlantice tot mai mari privind abordările față de războiul Rusiei din Ucraina.
O cursă contra cronometru
Europa se reînarmează. Experții avertizează că urgența politică nu este suficientă. Séamus Boland, președintele Comitetului Economic și Social European, a declarat pentru podcastul Brussels, My Love de la Euronews: „Suntem cea mai ușoară țintă de atacat. O dictatură adoră să atace Europa pentru că nu trebuie să trăiască după aceleași standarde ca noi.”
Dincolo de bugete și declarații politice, blocajele structurale limitează eforturile de apărare ale Europei. Thomas Regnier, purtător de cuvânt pentru Suveranitatea tehnologică, Apărare, Spațiu, Cercetare și Inovare, a menționat că rezultatele preliminare din Sondajul UE privind pregătirea industrială pentru apărare confirmă dificultățile întâmpinate de guverne și industrie.
Regnier a precizat că „blocajele de reglementare și procedurale se numără printre obstacolele cele mai imediate în calea cooperării în materie de apărare și a creșterii industriale în timp util”.
Comisia accelerează modificările. A fost introdus un regulament „mini-omnibus” pentru a face finanțarea UE pentru apărare și utilizare duală mai flexibilă, înainte de lansarea unui pachet mai larg în iunie. Scopul este de a reduce întârzierile de producție înainte ca cererea să depășească oferta, a explicat Regnier.
Reglementarea este doar o parte a problemei. Industria de apărare a Europei este competitivă la nivel global, dar rămâne fragmentată de-a lungul liniilor naționale. Investițiile reduse și scara limitată continuă să restricționeze creșterea producției.
Regnier a susținut că o coordonare mai profundă este esențială pentru a finanța, dezvolta, produce și menține capacitățile și infrastructura de apărare ale Europei. El a adăugat că „firmele din UE sunt competitive, dar se confruntă cu puncte slabe structurale și cu o piață fragmentată”.
Instrumentele la nivelul UE, cum ar fi SAFE, sunt menite să facă diferența. Programul este conceput pentru a accelera achizițiile comune și a reduce dependența de furnizorii non-europeni. Regulile prevăd că majoritatea produselor de apărare trebuie să provină din interiorul UE, SEE sau Ucraina, asigurând „utilizarea independentă” de către Europa a propriului echipament de apărare, conform lui Regnier.
Planurile preliminare SAFE includ 691 de proiecte, dintre care aproape două treimi se concentrează pe achiziții comune. Statele membre au solicitat aproape 50 de miliarde pentru apărarea aeriană și antirachetă, muniție și rachete, cu miliarde suplimentare solicitate pentru drone, sisteme anti-drone și capacități maritime. Prefinanțarea de până la 22,5 miliarde ar putea fi eliberată încă din martie 2026.
Europa trebuie să își modernizeze industria de apărare, să sprijine Ucraina și să răspundă la avertismentele de securitate din partea NATO și a Washingtonului. Succesul depinde de o cooperare sporită, de reducerea decalajelor de capacitate și de menținerea sprijinului pentru Ucraina, a concluzionat Regnier.
Provocarea Europei este dacă poate acționa suficient de repede, într-un mediu de securitate definit de urgență.
