Un condamnat la șapte ani pentru droguri nu poate opri predarea în România doar invocând pedeapsa mai mică din Țările de Jos

Bărbatul a contestat în Țările de Jos cererea României de a fi adus pentru executarea pedepsei. CJUE a explicat când poate fi refuzată o asemenea cerere, numită mandat european de arestare, dar nu a decis predarea bărbatului. Instanța din Amsterdam trebuie să hotărască aplicând răspunsul Curții.

Condamnarea privește introducerea în România a trei grame de canabis și a patru pastile care conțineau MDMA. Ea a devenit definitivă la 20 decembrie 2023, printr-o decizie a Curții de Apel Constanța, după un proces la care bărbatul a fost prezent. Judecătoria Constanța a emis mandatul european de arestare la 9 ianuarie 2024.

De ce pedeapsa mai mică din Țările de Jos nu oprește predarea

Instanța olandeză a arătat că introducerea în Țările de Jos a unor droguri din categoria analizată, în cantități de până la 10 grame, ar fi pedepsită cu închisoare între una și trei săptămâni. Bărbatul a invocat această diferență față de cei șapte ani primiți în România. Potrivit hotărârii CJUE, el a susținut că drogurile erau pentru soția sa, care le folosea pentru calmarea durerii, iar instanța olandeză a notat că nu urmărea vânzarea lor.

Regula europeană privind mandatul de arestare cere, în mod obișnuit, ca statele membre să pună în aplicare cererile de predare venite de la alte state membre. Ea cere și respectarea drepturilor fundamentale. CJUE a decis în cauza C-583/24, Tagu, că diferențele dintre pedepsele statelor, oricât de mari, nu dovedesc singure că drepturile condamnatului ar fi încălcate.

Când poate fi refuzată totuși predarea

Instanța care primește mandatul trebuie să verifice mai întâi, pe baza unor informații concrete și actuale, dacă legea sau practica judiciară din statul care cere predarea are probleme grave și răspândite ori probleme care afectează un grup clar de persoane. Doar după aceea verifică dacă există un pericol real ca drepturile omului vizat să fie încălcate chiar în cazul lui.

În privința pedepselor, un refuz poate fi justificat dacă legea sau practica încalcă grav și vădit cerința ca pedeapsa să țină seama de faptă, iar persoana nu are o cale eficientă de a cere îndreptarea încălcării. CJUE dă ca exemple pedepsele atât de aspre încât ajung să fie tratamente inumane sau degradante și regulile care nu lasă judecătorul să țină cont de gravitatea faptei și de situația fiecărui om.

Curtea a apreciat că legea română nu are, în acest caz, asemenea probleme. Ea permite judecătorului să țină seama de împrejurările faptei, iar bărbatul și-a putut contesta condamnarea în apel și printr-o altă cale de atac privind aplicarea legii. CJUE a arătat și că pedeapsa minimă de șapte ani pentru importul drogurilor de mare risc nu reprezintă, prin ea însăși, un tratament inuman sau degradant.

Instanța din Amsterdam trebuie să încheie procedura de predare

Instanța din Amsterdam a cerut lămuriri CJUE la 5 septembrie 2024. Răspunsul european stabilește cum trebuie judecată cererea României, nu schimbă condamnarea definitivă pronunțată la Constanța și nu ține locul unei hotărâri olandeze de predare.

Fotografia de mai sus este o imagine ilustrativă, din Wikimedia Commons.