În timp ce prețul pepenilor a scăzut dramatic la poarta fermelor, ajungând chiar și la 0,5 lei pe kilogram la Dăbuleni, un producător din județul Olt reușește să își vândă marfa la un preț de opt ori mai mare. Laurențiu Stoica aduce lubeniță din localitatea Obârșia direct în Slatina, unde cere 4 lei pe kilogram la tarabă.
Secretul calitatii si munca din spatele tarabei
Tânărul cultivă pepeni pe o suprafață de 4,8 hectare și este singurul producător din satul lui. Marfa ajunge pe tarabele din cartierul Progresul după un drum de 100 de kilometri. Iar tactica lui funcționează perfect de peste 12 ani.
„Secretul este calitatea, întotdeauna am spus asta. Nu mă pot plânge. Pot să spun că mă ajută și pagina de TikTok, și de acolo îmi vin clienți, dar mă și știe lumea de atâta timp, aveam 14 ani când am venit în piața asta”, a declarat Laurențiu Stoica.
Acasă, în Obârșia, prețul este la jumătate, adică 2 lei. Fermierul explică simplu regula comerțului local: „dar e normal să vinzi de acasă cu mai puțin”.
E drept că munca pe câmp nu iartă pe nimeni.
Producția sa atinge puțin peste 20 de tone la hectar, deși alți agricultori scot 40-45 de tone. Motivul este simplu, alege doar marfa de top. „La noi fiecare lubeniță se taie și, tocmai din acest motiv, nu pot să iau la rând, de la o margine, cum se spune, pentru că nu pot să le aduc așa aici. Ce fac, aduc marfa aici și o arunc? Că dai omului și nu mai vine și a doua oară”, a explicat producătorul.
Refuzul de a vinde pe nimic
V-ați gândit vreodată cât costă de fapt să crești un pepene până ajunge pe masa familiei?
Cifrele sunt clare.
Fermierul a investit masiv în acest sezon, care a început târziu, cu prima recoltă la 1 iulie din cauza vremii răcoroase. Din acest motiv, refuză categoric să cedeze marfa intermediarilor la prețuri derizorii.
„La 0,5 lei/kg clar nu mă mai obosesc să-i culeg, e bătaie de joc”, a punctat tânărul fermier. Mai mult, el a stabilit o regulă strictă pentru vânzările en-gros, aplicată în vârful de producție: „dacă nu este cel puțin un leu nu intrăm să rupem”.
Până la urmă, matematica din spatele afacerii explică această decizie radicală. „Am cumpărat cu 4,20 lei firul de răsad. Cum să o vând cu 50 de bani/kg?”, a adăugat fermierul.
Așa cum a relatat Adevarul într-un reportaj publicat recent, calitatea face diferența la cântar.
Clientul vrea marfă bună, iar fermierul are propriul standard. „lubenița de la 6 kg în sus putem să o catalogăm drept o lubeniță bună, ce este sub 6 kg, de poftă”, spune el.
Pentru a evita surprizele neplăcute, fiecare bucată este testată. „De aici nu pleacă lubenița neîncercată, mai ales că am pus și pe un teren nou, au vrejurile foarte mari, nu sunt așa bine văzute de soare, au fost și temperaturile scăzute seara față de alți ani și se poate întâmpla să nu fie…”, a detaliat Laurențiu Stoica.
Costuri explozive si lupta cu marfa din import
Dar să fim serioși, prospețimea are prețul ei. Ritmul de muncă este infernal.
„De dimineață se recoltează, la cinci și jumătate se intră la cules, până la ora 12.00 trebuie să fie aici. Nu veți găsi lubenițe aduse cu mai mult de o zi înainte, rar se întâmplă să aducem o zi da, una nu, în funcție de cum merge vânzarea”, a precizat agricultorul oltean.
El vinde pepeni și direct de la poartă. Acolo nu plătește taxe de piață și nici transport, motiv pentru care „totdeauna în capul bostanului prețul este altul”.
Până acum a reușit să evite samsarii. „Prefer să-mi culeg eu din ele ce-mi place și să-mi aduc la tarabă. Vindem și de acasă, suntem singurii din comună care punem bostan și ăsta este un avantaj”, a mai spus tânărul fermier.
Și totuși, inflația lovește crunt agricultura românească. „La noi s-au scumpit toate. Și noi vindem pe prețuri de acum 20 de ani. Totul e mai scump, și sămânță, și folie, și insecticide, și fungicide, și mâna de lucru, tot, tot, tot, tot. Nu-mi mai fac calcule și planuri, dacă am reușit de la an la an și ne-am menținut și suntem aici, încă e bine. Dar noi cu banii de acum achităm datoriile, pentru că nu lucrăm cu bani de la an la an. Pentru că o grădină nu se înființează cu 200-300 de milioane. Eu am dat, și am acte doveditoare, 470 de milioane numai pe răsad, fără folie, fără căldură, fără mână de lucru”, a explicat Laurențiu Stoica.
Cert e că efortul financiar este uriaș (suma de 470 de milioane de lei vechi reprezintă strict costul plantelor, fără alte cheltuieli logistice sau salarii pentru zilieri).
Concurenta dura a supermarketurilor
Numai că planurile de extindere cu încă două solarii pentru legume au fost oprite temporar din cauza unei probleme majore de pe piața internă. Fermierul recunoaște că „ne sufocă foarte mult importurile”.
„Clientul mănâncă toată iarna salată, din import, iar când ieșim noi cu a noastră lumea deja e sătulă. Lubenița, la fel. Lubenița de Maroc, lubenița de Grecia, lubenița de Italia. Clientul ia de poftă și îi înțeleg. Și când ieșim, lumea deja nu mai vrea. Nu este același lucru, nu este același gust, dar mulți se uită și la bani. Încă n-am intrat în supermarket, dar dacă vom găsi ceva, un contract în care să fim respectați, și noi să respectăm la rândul nostru contractul, și să fie oferta făcută pe săptămână, nu de la început, atunci poate ne vom gândi să renunțăm la tarabă și să rămânem acasă, să ne extindem. Altfel nu, pentru că nu avem unde să vindem, asta e problema tuturor producătorilor”, a concluzionat fermierul.
Până la apariția pepenilor cu miez galben, pentru care familia Stoica produce deja răsadul în propria fermă, prețul maxim obținut la începutul acestui sezon pe piața din Slatina a rămas borna de 4,5 lei pentru un kilogram.
