Un jurnalist turc i-a pupat mâna lui Mircea Lucescu la 80 de ani

Un omagiu neașteptat

Deși acum este adversar, antrenorul român a fost întâmpinat cu multă căldură și afecțiune de către turci. Iar ziaristul Ismail Er, de la publicația Hürriyet, a fost cel care a făcut un gest la care puțini dintre cei prezenți poate s-ar fi așteptat. Înainte de startul conferinței, acesta a mers direct la antrenorul României și i-a pupat mâna, arătându-și astfel prețuirea pentru tot ce a realizat Lucescu în fotbalul din Țara Semilunii.

Ce înseamnă, de fapt, acest gest?

La prima vedere, gestul poate părea ciudat pentru un român. Până la urmă, care e explicația? În cultura turcă, sărutarea mâinii unei persoane mai în vârstă sau extrem de respectate este o dovadă supremă de prețuire. Nu e nici pe departe prima oară când „Il Luce” primește un astfel de omagiu public.

Un episod similar l-a avut în prim-plan pe fotbalistul francez Pascal Nouma, pe care tehnicianul român l-a revitalizat la Beșiktaș. Și acesta i-a pupat mâna antrenorului după un gol.

Imaginea de atunci a făcut înconjurul lumii.

Explicația jurnalistului a venit pe Instagram

După momentul de la conferință, Ismail Er și Mircea Lucescu au făcut o fotografie împreună, iar jurnalistul a ținut să marcheze momentul printr-o postare pe rețelele de socializare, unde a lămurit totul. Mesajul său a fost unul plin de admirație, dar și o critică subtilă la adresa altor tehnicieni.

În mesajul său, „L-am întâlnit pe Mircea Lucescu, cel care a antrenat în Turcia. Am fost martori la felul în care antrenorii turci aleargă după bani, în timp ce Lucescu nu s-a angajat niciodată în negocieri neonorabile pentru bonusuri sau compensații, nu a dat niciodată dovadă de aroganță sau mândrie.

L-am îmbrățișat cu dragoste și i-am urat succes, am adăugat: «De la Campionatul Mondial din 2002, urmărim turneul doar la televizor. Fie ca dragostea și respectul să aducă întotdeauna victoria Turciei!», iar Lucescu a zâmbit în timp ce vorbeam. Cum se spune, fotbalul este despre prietenie și pace. Indiferent de scor, viața merge înainte…”, a scris Ismail Er.