Ali Zbeedat s-a săturat. A patra oară când afacerea i-a fost ciuruită de gloanțe. Apoi a primit un mesaj direct pe telefon. Simplu și la obiect. „Știm unde mergi. Te vom ucide dacă nu termini ce ai de făcut”. Așa că acest comerciant dintr-un orășel palestinian din nordul Israelului a tras obloanele. Gata. A fost picătura care a umplut paharul, scrie Al Jazeera.
Gestul său disperat a aprins o revoltă națională. A început ca un protest tăcut în Sakhnin, dar s-a transformat rapid într-o mișcare de masă. Zeci de mii de oameni au ieșit în stradă. Palestinieni, dar și evrei israelieni. Au blocat traficul în Tel Aviv și Ierusalim, în cadrul unor proteste pe care Al Jazeera le-a numit „istorice”. Cerința lor e una singură: opriți crima organizată care sufocă comunitățile palestiniene. O crimă care se desfășoară sub ochii unui guvern ce pare complet indiferent.
Scânteia care a aprins focul: „Au încercat să-mi împuște unul dintre fii”
Cazul lui Ali Zbeedat nu e unic. E un simptom. Unul al unei realități brutale. „În 2025, 252 de palestinieni au fost uciși în Israel, dar asta nu spune totul”, explică Aida Touma-Suleiman, deputată palestiniană în parlamentul israelian. Oricât de șocantă ar fi, cifra asta ascunde dramele a mii de oameni. Oameni forțați să trăiască sub teroare. Sau să plătească taxe de protecție mafiote doar ca să supraviețuiască.
Frica a fost constantă. Furia a crescut mocnit.
„A fost nevoie de un om foarte curajos în Sakhnin pentru a aprinde scânteia. I-au cerut taxă de protecție; a spus nu. Au încercat să-i împuște unul dintre fii, așa că și-a închis magazinele și a spus că așa vor rămâne”, continuă Touma-Suleiman. Decizia lui Zbeedat a avut un ecou imediat. Alte afaceri din Sakhnin i-au urmat exemplul. A fost un protest fără precedent împotriva abandonului de către stat.
Un stat absent și sărăcie endemică. Terenul fertil pentru mafie
Cine sunt acești oameni? Cetățenii palestinieni, cam 21% din populația Israelului. Sunt descendenții celor rămași după Nakba, în 1948. Trăiesc mai ales în comunități izolate. Subfinanțate. Tratate ca cetățeni de mâna a doua. Pentru mulți, problema nici măcar nu e că statul acționează împotriva lor. Problema e că statul e complet absent. „Este hobbesian”, spune Hassan Jabareen, directorul Adalah, o organizație pentru drepturile arabilor. El descrie viața de aici ca fiind „josnică, brutală și scurtă”.
Cifrele oficiale? Confirmă un dezastru social. Aproape 38% dintre familiile palestiniene din Israel trăiesc sub pragul sărăciei. Șomajul e uriaș. Doar 54% dintre bărbați și 36% dintre femei au un job. Coincidență? Greu de crezut. Aida Touma-Suleiman are o explicație: istoric, satele și orașele palestiniene nu au avut secții de poliție. Asta a creat un vid de putere, umplut rapid de rețelele criminale.
Mai mult decât simple bande: „Au propriile bănci, rachete și explozibili”
Aici, infracționalitatea a atins o scară industrială. Nu e vorba de hoți de buzunare. Vorbim de organizații mafiote în toată regula, cu structuri complexe și o influență enormă. „Există ierarhii care operează la nivel național”, spune Touma-Suleiman. „Crimele sunt doar un simptom. Au propriile sisteme bancare și acordă împrumuturi”. O fac într-un deșert financiar, unde abia 20% dintre palestinieni pot lua un credit de la o bancă israeliană.
Rețelele controlează totul. Droguri. Arme. „Nu doar pistoale, ci și rachete și explozibili”, avertizează deputata. Mai mult, s-au infiltrat direct în aparatul de stat. Controlează firme de construcții și obligă alte companii să treacă prin ele pentru contracte. Surprinzător sau nu, unele dintre aceste familii, susține Touma-Suleiman, ar fi chiar protejate de Shin Bet, securitatea internă a Israelului. Asta le face, practic, de neatins.
Două lumi paralele. Ironia sorții: un extremist, pus șef la anti-crimă
Două lumi, o singură țară. Contrastul dintre viața unui copil evreu și a unuia palestinian în Israel este total. Hassan Jabareen o spune tranșant: „Unul va avea siguranță. Va merge la culcare știind că este în siguranță. Celălalt băiat nu va putea dormi din cauza zgomotului de arme. Își va face griji că ar putea fi împușcat accidental în drum spre școală”.
Furia publică a explodat. A ajuns atât de mare încât chiar și președintele Isaac Herzog a recunoscut că problema trebuie rezolvată. Răspunsul guvernului? Ironia sorții… Premierul Benjamin Netanyahu plănuiește să-l pună pe Itamar Ben-Gvir, ministrul de extremă dreapta al Securității Naționale, șef peste un grup operativ dedicat fix acestei probleme. Da, același Ben-Gvir condamnat în trecut pentru că susținea grupări teroriste anti-palestiniene.
