Un robinet gol. Nu mai curge nimic. Pur și simplu. Acest coșmar devine realitate pentru jumătate din cele mai mari 100 de orașe din lume, ale căror rezerve de apă sunt pe terminate.
O analiză publicată de The Guardian și Watershed Investigations trasează o hartă a setei. Pe ea găsim metropole ca Beijing, New York, Los Angeles sau Rio de Janeiro. Verdictul? Clar și tăios. Din 100 de mega-orașe, 50 se luptă cu un stres hidric ridicat. Mai rău, 39 sunt deja în zona de „stres hidric extrem”, un punct în care cererea amenință să sufoce complet resursele.
Harta roșie a setei: Cine stă pe o bombă cu ceas
Ce înseamnă stres hidric? Nu e ceva abstract. Înseamnă că se scoate din pământ aproape toată apa disponibilă pentru oameni și industrie. O singură secetă, o greșeală de management, și totul poate pica. Schimbările climatice toarnă gaz pe foc. Pe lista neagră a stresului extrem sunt giganți globali: Beijing, Delhi, Los Angeles, Rio de Janeiro. Sunt doar câteva nume care înfruntă o realitate dură. Altele, ca Londra, Bangkok sau Jakarta, au un stres hidric ridicat. Supraviețuiesc de la o lună la alta. Atât.
Satelitul care vede totul: Orașele care se usucă și cele care se îneacă
Datele devin și mai sumbre. Cercetătorii de la University College London au compilat date de la sateliții NASA din ultimii 20 de ani. Concluzia? Unele orașe se usucă pe picioare, altele primesc mai multă apă. Chennai (India), Teheran (Iran) și Zhengzhou (China) se aridizează puternic. La polul opus, Tokyo, Lagos (Nigeria) și Kampala (Uganda) devin mai umede. Ironia sorții… Cele mai multe orașe care primesc mai multă apă sunt în Africa sub-sahariană, în timp ce Asia, mai ales nordul Indiei și Pakistanul, se transformă în deșert. Cifrele sunt brutale: 1,1 miliarde de oameni trăiesc în metropole care se usucă, față de doar 96 de milioane în cele care se umidifică.
„Ziua Zero” nu mai e un film SF
Teheranul e în al șaselea an de secetă. Se apropie periculos de „ziua zero”, momentul în care robinetele se închid de tot. Anul trecut, chiar președintele țării, Masoud Pezeshkian, a avertizat că orașul ar putea fi evacuat dacă seceta nu se oprește. Nu e singurul caz. Cape Town și Chennai au trecut la mustață pe lângă acest dezastru. Și mai grav, multe dintre orașele cu cea mai rapidă creștere globală sunt fix în aceste zone de risc, o rețetă sigură pentru crize umanitare. „Urmărind din spațiu modificările stocării totale de apă, [proiectul NASA] Grace arată ce orașe se usucă și care devin mai umede, oferind un avertisment timpuriu asupra insecurității apei”, explică Mohammad Shamsudduha, profesor la UCL.
Falimentul apei: O problemă de management, nu doar de climă
Săptămâna aceasta, ONU a dat verdictul: lumea a intrat în „faliment al apei”. Degradarea resurselor a devenit permanentă. Surprinzător sau nu, nu e doar vina climei. Managementul prost este adesea cauza principală, subliniază profesorul Kaveh Madani de la Institutul Universitar al Națiunilor Unite. „Schimbările climatice sunt ca o recesiune care vine peste un management prost al afacerii”, a spus el. Banca Mondială confirmă dezastrul. Rezervele globale de apă dulce s-au prăbușit în ultimii 20 de ani. Planeta pierde în fiecare an 324 de miliarde de metri cubi de apă dulce. Cu apa asta ai putea satisface nevoile anuale a 280 de milioane de oameni. Aproape toată Indonezia.
