600.000 de oameni au fugit din Kiev în 10 zile. Frigul și lipsa încălzirii i-au alungat

Primarul Vitali Kliciko a confirmat cifrele pentru France Presse. „Nu toată lumea are posibilitatea de a pleca din oraș, dar în acest moment populația este în scădere”, a spus edilul.

Cea mai grea iarnă de la începutul războiului

Când a început invazia rusă, Kievul avea 3,6 milioane de locuitori. Acum trece prin cel mai dur sezon rece de când durează conflictul. Temperaturile au căzut drastic. Infrastructura energetică, ținta preferată a rachetelor și dronelor rusești, abia mai ține.

Cine a putut, a plecat. Cine n-a avut unde, a rămas să îndure gerul în apartamente înghețate. După 9 ianuarie, situația s-a înrăutățit brusc și exodul a explodat.

Atacuri în fiecare noapte

Rusia nu se oprește. În noaptea de 19 spre 20 ianuarie, rachete balistice și drone au lovit iar Kievul și alte orașe ucrainene. Doar ultimul episod dintr-un șir de atacuri care țin de zile bune.

Strategia Moscovei e limpede: să facă viața imposibilă pentru civili fix când iarna lovește cel mai tare. Armele nu țintesc direct oamenii. Țintesc cablurile și centralele care îi țin în viață.

Zelenski a decretat stare de urgență în energie

Pe 14 ianuarie, președintele Volodimir Zelenski a declarat stare de urgență în sectorul energetic. Nu din precauție. Din necesitate absolută, fiindcă altă variantă nu mai era.

Atacurile s-au intensificat exact când termometrele arătau minusuri severe. Coincidență? Greu de crezut. Momentul a fost ales cu precizie militară ca să maximizeze suferința populației civile.

Cei rămași rezistă cum pot

Pentru sutele de mii de kieveni care n-au plecat, fiecare zi e o luptă. Se adăpostesc la rude, se strâng în clădiri cu generatoare, improvizează surse de căldură. Unii pur și simplu n-au încotro.

Primarul Kliciko știe asta prea bine. Cuvintele lui – „nu toată lumea are posibilitatea de a pleca” – ascund o realitate dură. Bătrânii, bolnavii, cei fără bani sau fără familie în alte părți rămân captivi într-un oraș care îngheață. Iarna abia a ajuns la jumătate. Rachetele continuă să cadă.