Guemhyuk Kim, un nord-coreean de 29 de ani, nu-și amintește când a făcut ultima oară un duș ca lumea. Trimis la muncă în Sankt Petersburg în 2024, el este unul dintre cei cel puțin 100.000 de oameni prinși în programul de muncă forțată al dictatorului Kim Jong Un, obligați să trăiască în condiții abuzive. O nouă investigație a fundației de drept internațional Global Rights Compliance, cu sediul la Haga, arată că dușurile sunt limitate la o dată sau de două ori pe an.
Condiții inumane: Gândaci și 16 ore de muncă pe zi
Guemhyuk, originar din Phenian, a fost trimis să lucreze la construcția unui stadion în Rusia. Acum locuiește la 200 de metri de șantier, înghesuit cu alți 20 de conaționali într-un container de marfă. „Nu există duș, așa că ne spălăm pe față la un robinet”, spune el. Dar problemele sunt mult mai adânci. „Suntem privați cronic de somn din cauza turelor lungi și a condițiilor de viață brutale. Containerele sunt infestate cu gândaci și ploșnițe.”
Muncitorii sunt forțați să lucreze până la 16 ore pe zi, de la 7 dimineața până la miezul nopții, timp de 364 de zile pe an. Salariul? Doar 10 dolari pe lună (aproximativ 7,4 lire sterline).
Unul dintre muncitori a descris situația spunând că el și colegii săi „au dus vieți mai rele decât vitele”.
Norma lunară, o obsesie mortală
Cel puțin 21 de cetățeni nord-coreeni au confirmat condițiile periculoase în care sunt obligați să-și îndeplinească o normă lunară „indiferent de orice… morți sau vii”. Scopul acestor cote, impuse direct de la Phenian, este de a trimite cât mai multă valută către guvernul nord-coreean.
Un muncitor a detaliat presiunea psihologică uriașă: „În fiecare după-amiază, mă surprind calculând dacă pot îndeplini norma pe luna aceasta. Norma lunară obligatorie, numită local Gukga Gyehoekbun, impusă de Phenian, este un fapt central al vieții fiecărui muncitor din DPRK aflat în străinătate. Majoritatea muncitorilor nu auziseră niciodată de ea înainte de a ajunge. Am venit fără să știu cât voi primi. Am crezut doar că dacă merg în Rusia, voi câștiga bani – nici nu știam că există așa ceva, o cotă de stat.”
Mulți nu au primit nicio informație prealabilă despre condiții și unii chiar au plătit mită intermediarilor pentru aceste posturi considerate „prestigioase”, ajungând astfel prinși în datorii.
Ignorați, răniți și tratați cu apă cu sare
V-ați putea imagina să vă tratați o rană gravă doar cu apă cu sare? Asta se întâmplă acolo. Indiferent de condițiile meteo extreme, muncitorii trebuie să se prezinte la datorie în iernile aspre din Rusia, fără niciun echipament de protecție. Orice problemă medicală, fie că e vorba de răni sau boli, nu doar că este ignorată, dar este văzută drept o „problemă care obstrucționează munca”.
Yeji Kim, consilier pentru Coreea de Nord la Global Rights Compliance, povestește un caz șocant. „Unul dintre muncitori mi-a spus că odată s-a rănit grav la braț, dar tot ce a primit pentru a-și trata rana a fost apă cu sare, pe care trebuia fie să o toarne pe rană, fie să o consume. A trebuit, si, să se întoarcă la muncă imediat după incident, pentru că știe că norma lui trebuie îndeplinită.”
O presiune constantă.
Iar frica de a-i împovăra pe ceilalți este paralizantă. „Era îngrijorat că, dacă nu-și face partea, colegii lui vor trebui să preia sarcinile sale, iar asta creează tensiune între ei”, adaugă Yeji Kim.
Pactul Putin-Kim și spionaj între muncitori
Acești muncitori sunt, pe bune, victimele războiului lui Vladimir Putin din Ucraina, care a dus la o criză severă de forță de muncă în Rusia. În acest context, Putin și Kim au încheiat un acord „quid pro quo”. „Ei trimit muncitori, extrag cote, primesc valută forte, dar funcționează și ca o formă de monedă diplomatică pentru statele gazdă în schimbul forței de muncă”, explică Yeji Kim. În schimb, „Rusia ar fi oferit asistență tehnică pentru programul de sateliți spion al Coreei de Nord (raportat de Agenția Națională de Informații a Coreei de Sud, NIS), alături de rachete de apărare aeriană și echipamente de război electronic.”
Muncitorii sunt aleși nu pe baza capacității fizice, ci a loialității față de regim. Cei cu soție, copii și părinți în vârstă sunt preferați pentru a se asigura că, în caz de defecțiune, consecințele vor fi suportate de familie. Mai mult, sunt obligați să se spioneze unii pe alții. Cei care navighează pe internet, se uită la filme americane sau coreene sau la conținut sexual sunt raportați. „Acei indivizi sunt pedepsiți de autoritățile nord-coreene în funcție de gravitate – etichetați și trimiși înapoi în Coreea de Nord.”
Și totuși, când reușesc să folosească un smartphone, se întâmplă ceva neașteptat. „S-au uitat la videoclipuri despre evadați coreeni deja stabiliți în Coreea de Sud, la filme și, si, au consumat masiv conținut pornografic, pentru că pentru ei este ca o lume complet nouă la care nu au avut acces până acum”, a încheiat consilierul.
