Peste 100.000 de nord-coreeni sunt exploatați în străinătate printr-un program de muncă sponsorizat direct de statul de la Phenian, iar Rusia este una dintre principalele beneficiare ale acestei forțe de muncă ieftine. Un nou raport al organizației pentru drepturile omului Global Rights Compliance dezvăluie că programul generează anual circa 500 de milioane de dolari pentru regimul nord-coreean, în timp ce muncitorii îndură condiții de sclavie modernă.
O afacere de 500 de milioane de dolari
Pentru mulți nord-coreeni, un loc de muncă în afara granițelor pare o șansă unică de a câștiga bani pentru familie. Realitatea din Rusia este însă un coșmar. Programul de stat, care trimite muncitori în aproximativ 40 de țări, aduce valută puternică regimului izolat de la Phenian, bani folosiți nu de puține ori pentru proiecte militare. Muncitorii sunt plasați în construcții, textile, medicină, IT sau servicii alimentare.
Și Rusia are de câștigat, confruntându-se cu un deficit critic de forță de muncă la mai bine de patru ani de la începutul războiului din Ucraina. „Datorită legăturilor tot mai strânse dintre Rusia și Coreea de Nord, este îngrijorător că această sumă de bani care ajunge la regim finanțează ambițiile militare ale Coreei de Nord”, a declarat Yeji Kim, consilier pentru Coreea de Nord la Global Rights Compliance.
„Trăim mai rău decât vitele”
Cercetătorii au intervievat 21 de bărbați nord-coreeni care au lucrat sau încă lucrează pe șantiere din trei orașe rusești. Mărturiile lor sunt cutremurătoare. Aceștia sunt obligați să muncească până la 16 ore pe zi, aproape fără zile libere. Salariul? V-ați gândit vreodată cum ar fi să câștigați doar 10 dolari pe lună după toate deducerile? Mai mult, mulți ajung să acumuleze datorii.
„Trăim vieți mai rele decât vitele”, a mărturisit un muncitor de 50 de ani, citat în raport.
Imediat ce ajung în Rusia, pașapoartele le sunt confiscate și păstrate de oficialii de securitate nord-coreeni. Practic, devin prizonieri. Deși Phenianul neagă oficial existența muncii forțate, aceasta a fost documentată pe larg de Națiunile Unite și de Departamentul de Stat al SUA.
Gândaci, purici și un ciclu al datoriilor
Dar chinul nu se oprește aici. condițiile de trai sunt descrise ca fiind insalubre și extrem de dificile. Muncitorii sunt cazați în containere supraaglomerate, neîncălzite, care sunt infestate cu gândaci și purici.
Au acces la dușuri doar o dată sau de două ori pe an.
Pe lângă asta, fiecare lucrător trebuie să atingă „cote lunare obligatorii în creștere activă”, de obicei în jur de 700 de dolari. Până la urmă, cum vine asta? Banii nu ajung la ei, ci sunt plătiți direct statului nord-coreean. Orice deficit se reportează, prinzându-i pe muncitori într-un ciclu nesfârșit de datorie forțată, în timp ce rănile și bolile sunt frecvent ignorate.
Un sistem care încalcă sancțiunile ONU
Întregul mecanism, care adesea îi lasă pe muncitori fără să știe măcar pentru ce companie rusă lucrează, încalcă flagrant sancțiunile ONU. totusi, sistemul pare să funcționeze fără probleme.
„Ușurința relativă cu care lucrătorii din RPD Coreea (Republica Populară Democrată Coreeană) continuă să fie transferați în aranjamente de muncă exploatatoare în străinătate ar trebui să fie profund alarmantă”, a declarat Lara Strangways, șefa departamentului de afaceri și drepturile omului la Global Rights Compliance.
Iar ea continuă: „Acest lucru dezvăluie nu doar durabilitatea modelului nord-coreean de muncă în străinătate, ci și slăbiciunea măsurilor actuale de aplicare și responsabilizare.”
În fața acestei realități sumbre, soluțiile par îndepărtate, dar necesare. „Abolirea muncii forțate sponsorizate de stat rămâne obiectivul final, dar nu poate fi singura soluție atunci când lucrătorii au nevoie de protecție astăzi”, a concluzionat Yeji Kim.
