Ar trebui ca proprietarii de întreprinderi să fie îngrijorați de primul buget al lui Rachel Reeves?

Pe măsură ce frunzele devin proaspete și aurii în octombrie, proprietarii de afaceri din țară se vor pregăti pentru un eveniment politic care le-ar putea redefini viitorul: prezentarea primului buget al lui Rachel Reeves în calitate de Cancelar al Exchequerului.

Reeves, o figură care a urcat în rândurile laburiștilor cu reputația de a fi deopotrivă ascuțită și vicleană, a urcat acum pe una dintre cele mai importante poziții din guvern. Dar ar trebui ca proprietarii de întreprinderi britanice să tremure în sălile lor de consiliu, întrebându-se ce are ea în mânecă?

Rachel Reeves, prima femeie cancelar de la crearea funcției în 1316 (da, chiar și aceasta este mai veche decât Mick Jagger), vine cu un aer de gravitate care sugerează că nu este aici pentru o petrecere ceremonială cu ceai. Nu, Reeves vorbește serios – la propriu. Trecutul său de economist la Banca Angliei și mandatul său de președinte al Comitetului pentru afaceri, energie și strategie industrială implică faptul că știe să se descurce cu o foaie de calcul. Dar iată care este problema: nu competența ei este în discuție; ci ideologia ei.

De ani de zile, proprietarii de întreprinderi au fost obișnuiți cu manualul conservator de reduceri fiscale și de dereglementare – o alimentare continuă cu politici concepute pentru a menține roțile capitalismului unse și învârtindu-se. Cu toate acestea, Reeves a semnalat o abatere de la această abordare laissez-faire, pledând pentru ceea ce ea numește „capitalism responsabil”. Expresia în sine sună aproape ciudat, ca și cum ea ar promite să ia adolescentul sălbatic și nesăbuit care este capitalismul britanic și să-l transforme într-un adult sensibil și bine educat. Dar chiar de asta au nevoie întreprinderile?

Să clarificăm un lucru: afacerile prosperă pe certitudine. În timp ce Reeves a promis să mențină un regim fiscal competitiv, ea a precizat, de asemenea, că intenționează să combată evaziunea fiscală, să crească investițiile publice și să militeze pentru o distribuție mai echitabilă a bogăției. Pe hârtie, aceste obiective sunt lăudabile – cine nu ar dori o societate mai echitabilă? Dar, în practică, acestea ar putea crea probleme pentru cei care s-au obișnuit cu status quo-ul.

Să luăm, de exemplu, planul lui Reeves de a închide lacunele care permit multinaționalelor să transfere profiturile în străinătate și să evite plata cotei lor echitabile de impozitare. Este un efort nobil, dar care ar putea avea consecințe neintenționate. Companiile care s-au bazat pe aceste mecanisme pentru a maximiza profiturile s-ar putea trezi într-o situație financiară mai dificilă, forțate să reducă costurile sau, mai rău, să ia în considerare relocarea în jurisdicții mai favorabile fiscalității. Teama este că brandul de capitalism responsabil al lui Reeves ar putea duce la o fugă de capital, întreprinderile căutând refugiu în țări unde raza de acțiune a fiscului nu este atât de lungă.

Apoi, există problema investițiilor publice. Reeves s-a angajat să majoreze cheltuielile pentru infrastructură, energie verde și tehnologie – domenii care, fără îndoială, au nevoie de o injecție de numerar. Cu toate acestea, întrebarea care se pune este: cine plătește factura? Dacă Reeves optează pentru finanțarea acestor proiecte prin împrumuturi, riscă să crească datoria națională, ceea ce ar putea duce la creșterea ratelor dobânzilor și a inflației. Pe de altă parte, dacă decide să crească impozitele – în special pentru persoanele cu venituri mari și pentru corporații – ar putea înăbuși tocmai spiritul antreprenorial și inovarea pe care dorește să le sprijine.

Și să nu uităm de angajamentul său față de drepturile lucrătorilor. Reeves a promis să consolideze legislația muncii, să sporească siguranța locurilor de muncă și să se asigure că salariul minim ține pasul cu costul vieții. Din nou, acestea sunt obiective lăudabile, dar vin la pachet cu un preț pentru angajatori. Reglementarea sporită și costurile salariale mai mari ar putea forța unele întreprinderi, în special IMM-urile, să facă alegeri dificile – fie să absoarbă costurile și să își diminueze marjele de profit, fie să le transmită consumatorilor sub forma unor prețuri mai mari. Niciuna dintre opțiuni nu este deosebit de atrăgătoare într-o economie care se confruntă deja cu criza costului vieții.

Dar poate cea mai importantă preocupare pentru proprietarii de întreprinderi este mediul economic mai larg în care va fi prezentat acest buget. Economia Regatului Unit este încă afectată de efectele Brexitului, ale pandemiei și ale războiului din Ucraina. Inflația rămâne încăpățânat de ridicată, iar creșterea a fost, în cel mai bun caz, lentă. Bugetul lui Reeves va trebui să meargă pe o funie întinsă – stimularea creșterii fără supraîncălzirea economiei, sprijinirea celor mai vulnerabili fără descurajarea investițiilor.

Cu toate acestea, în ciuda tuturor incertitudinilor, există argumente în favoarea faptului că abordarea lui Rachel Reeves ar putea fi exact ceea ce are nevoie economia britanică. Ultimul deceniu a fost martorul unei diviziuni din ce în ce mai mari între cei care au și cei care nu au, bogăția fiind concentrată în mâinile câtorva, în timp ce mulți se chinuie să facă față cheltuielilor. Abordând aceste inegalități și investind în viitor, Rachel Reeves ar putea pune bazele unei economii mai durabile și mai rezistente – o economie în care întreprinderile pot prospera pe termen lung, în loc să supraviețuiască doar de la un trimestru la altul.

Așadar, ar trebui ca proprietarii de întreprinderi din Regatul Unit să fie îngrijorați de ceea ce Rachel Reeves are în mânecă? Răspunsul este: depinde. Dacă sunt dispuși să se adapteze, să inoveze și să îmbrățișeze o formă mai responsabilă de capitalism, aceștia ar putea descoperi că bugetul lui Reeves oferă mai degrabă noi oportunități decât amenințări. Dar pentru cei care s-au obișnuit cu vechile moduri de a face lucrurile, acest nou capitol al politicii economice britanice ar putea fi doar un semnal de alarmă. La urma urmei, după cum se spune, schimbarea este singura constantă – iar în lumea afacerilor, cei care nu reușesc să se adapteze sunt adesea lăsați în urmă.

În cele din urmă, dacă bugetul lui Reeves este un avantaj sau un dezavantaj va depinde nu doar de cifrele pe care le va prezenta în octombrie, ci și de răspunsul comunității de afaceri. O vor vedea aceștia ca pe un prevestitor al nenorocirii sau ca pe un catalizator pentru schimbări pozitive? Numai timpul ne va spune. Dar un lucru este sigur: în această toamnă, toți ochii vor fi ațintiți asupra cancelarului și asupra a ceea ce va scoate din pălăria sa proverbială.

Richard Alvin

Richard Alvin este un antreprenor în serie, fost consilier al guvernului britanic în domeniul afacerilor mici și profesor onorific de afaceri la Universitatea Lancaster.

Câștigător al premiului London Chamber of Commerce business Person of the year și Freeman of the City of London pentru serviciile sale în domeniul afacerilor și al carității. Richard este, de asemenea, Group MD al Capital business Media și al companiei de cercetare a afacerilor IMM-urilor Trends Research, considerat unul dintre cei mai importanți experți din Marea Britanie în sectorul IMM-urilor și un investitor înger activ și consilier pentru companiile nou înființate.

Richard este, de asemenea, gazda emisiunii Save Our business, o emisiune de televiziune americană de consiliere în afaceri.