Întoarcerea omenirii pe Lună, marcată de misiunea Artemis II, nu mai are nicio legătură cu Războiul Rece. Miza este acum una pur pragmatică, explică astronomul Adrian Șonka de la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”: supraviețuirea speciei departe de Pământ și controlul strategic al orbitei terestre.
Un nou scop pentru explorarea Lunii
Motivația s-a schimbat radical față de anii ’60. Nu mai este o cursă ideologică, ci o demonstrație de anduranță și tehnologie, cu un scop mult mai practic, vrem să vedem dacă putem locui în altă parte.
„Întoarcerea asta pe Lună nu mai are ca fundal Războiul Rece, nu mai este o concurență ideologică. Poate să fie cu China o concurență, dar chinezii sunt cam în urmă și nu cred că o să trimită oameni pe Lună foarte curând”, afirmă Adrian Șonka.
El subliniază că obiectivul este altul. „Oamenii vor să se întoarcă pe Lună, au alt motiv acum, vor să arate că pot trăi în spațiu cosmic departe de Pământ. Vrem să învățăm să trăim acolo, nu ca să dovedim că suntem cei mai buni, ci să trăim departe de Pământ. O să fie aselenizare la polul sud al Lunii, unde nu s-au mai dus niciodată oameni, acolo temperaturile nu sunt nici mari, nici mici și sunt și surse de apă înghețată descoperite din orbită. Nu vor putea coborî în cratere, dar pot studia de aproape.”
Pauza de peste 50 de ani
Dar de ce a durat atât de mult până să ne întoarcem? Răspunsul este, ca de obicei, legat de bani și de priorități. Odată atinse obiectivele științifice inițiale, costurile uriașe nu s-au mai justificat în fața Congresului american.
„În primul rând a costat foarte mult să trimiți oameni pe Lună, iar obiectivele științifice, cum ar fi aducerea de roci pentru studiu, s-au îndeplinit deja din primele misiuni. Și atunci au zis că se cheltuiesc prea mulți bani pentru ceva care deja s-a realizat”, explică Șonka.
„Congresul decidea finanțarea și au început să anuleze misiunile, iar o parte din bani a fost direcționată către alte proiecte, cum ar fi naveta spațială și stațiile spațiale, care au funcționat foarte bine mult timp.”
Adevăratul război se dă pe orbită
În timp ce atenția publică se concentrează pe Lună, adevărata competiție strategică se desfășoară mult mai aproape de casă, pe orbita joasă a Pământului. Aici, printre cei 33.421 de sateliți artificiali (dintre care 15.000 sunt activi), se poartă un conflict tăcut.
V-ați gândit vreodată la asta?
În explicaţiile sale, „Războiul se dă pe orbită joasă, aici în jurul Pământului, unde se lansează sateliți, inclusiv sateliți cu încărcătură secretă, despre care nu știi ce fac. Toate națiile lansează sateliți, dar nu știi la ce folosesc”, avertizează astronomul.
Iar lucrurile devin și mai serioase. „Se testează arme anti-satelit, rachete lansate special pe orbită care să distrugă sateliți. China, Rusia și SUA au testat astfel de lucruri și nu prea mai respectă regulile. Există reguli să nu distrugi sateliți pe orbită, dar toate țările importante au făcut asta și au creat fragmente. Practic strici orbita și creezi pericole pentru toată lumea. Când e ceva din China se face un mare tam-tam că o să cadă pe Pământ și apar știri peste tot. Dar în același timp cad și lucruri americane și nu mai apare nimic.”
Marile puteri și lipsa de transparență
Principalii actori în acest joc strategic sunt, fără surpriză, SUA, Rusia și China. Europa, prin Agenția Spațială Europeană, se află pe un respectabil loc patru, dar la distanță considerabilă. „Astea sunt principalele trei. Europenii sunt mai puțini, ca să zic așa, poate pe locul patru, iar restul nici nu mai contează prea mult”, spune Șonka.
Problema majoră este secretomania. E drept că multe lansări sunt clasificate, iar scopul real al sateliților rămâne un mister. „Sunt sateliți pe care îi vezi pe cer, dar nu știi ce fac, și nimeni nu știe exact, pentru că nu mai sunt obligați să spună la ce folosesc. Uneori se fac lansări, mai ales din China, despre care afli la câteva minute după ce au avut loc. S-a întâmplat deja, deci există și astfel de situații. Sunt țări mai puțin transparente, China, poate și Rusia, și nu mai vezi aceeași deschidere ca înainte”, adaugă specialistul.
Ce urmează pentru misiunile Artemis?
Revenind la Lună, planurile sunt deja trasate, deși datele se mai pot schimba. Misiunea Artemis III nu va include o aselenizare, însă următoarea ar putea face istorie.
„Cred că următoarea, Artemis 4, o să fie cu aselenizare. O să fie aselenizare la polul sud al Lunii, unde nu s-au mai dus niciodată oameni”, precizează Adrian Șonka.
Locația este strategică, oferind temperaturi mai stabile și acces la rezerve de apă înghețată. Și chinezii au planuri similare, dar nu mai devreme de 2030.
Dincolo de ambițiile de explorare, o întrebare rămâne. Ar putea marile puteri să colaboreze în fața unei amenințări cosmice reale, cum ar fi un asteroid?
Răspunsul lui Șonka este precaut și deloc încurajator. „Nu știm dacă, în cazul în care vine un asteroid spre Pământ, vor colabora țările între ele, pentru că nu s-a mai întâmplat. Depinde foarte mult unde cade și ce interese sunt. Dacă este ceva global, cum a fost cu dinozaurii, probabil vor colabora, dar dacă e ceva mai mic, nu știm. Toate țările au dușmani și reacțiile pot fi diferite.”
