Cancerul pulmonar a ucis aproximativ 1.800.000 de persoane la nivel mondial în 2022, an în care au fost estimate 2.480.675 de cazuri noi. În fața acestor cifre, diagnosticul poate părea o sentință. Și totuși, mesajul chirurgului toracic Andrei Dobrea, medic primar în cadrul MedLife Medical Park, este unul radical diferit.
„O veste de genul acesta destabilizează și cel mai puternic om. De aceea, discuția inițială cu orice pacient gravitează în jurul aceluiași nucleu: oricât de rău pare, există soluții”, precizează medicul.
Cifrele sumbre ale unei boli nemiloase
La nivel global, cancerul pulmonar este cel mai frecvent cancer diagnosticat și, din păcate, principala cauză de deces prin cancer. Nici România nu stă mai bine. Conform raportului Profil de țară privind cancerul 2025 (OECD Europe 2025), cancerul de plămâni se află printre primele patru tipuri de cancere cele mai frecvente, atât la femei, cât și la bărbați. Iar pentru un chirurg toracic, realitatea este una zilnică.
„Se întâmplă destul de rar să treacă o zi fără să cunosc un pacient diagnosticat cu tumoră sau nodul pulmonar, fie cancer primar, fie metastaze de la alt cancer. Din păcate, sunt zile în care văd și trei cazuri, dar o medie de 25 pe lună probabil este o estimare apropiată de realitate”, mărturisește dr. Dobrea.
În acest peisaj, primul pas este esențial. „Primul lucru care trebuie transmis unui pacient este speranța realistă. Este extrem de important să ne concentrăm pe lucrurile care încă se pot face, asupra cărora putem avea control. Medicina modernă oferă tratamente eficiente, personalizate fiecărui pacient,” spune medicul.
Chirurgia toracică nu mai înseamnă traumă majoră
V-ați gândit vreodată cum arată o operație la plămâni? Mulți și-o imaginează cu incizii mari, dureri severe și o recuperare de coșmar. Lucrurile stau, de fapt, complet diferit astăzi. „Recuperarea este incomparabil mai rapidă, pacienții putându-se reîntoarce în câteva zile la activitatea de dinainte. Calitatea vieții este îmbunătățită mare și automat impactul asupra pacientului și familiei este mai mic și mai ușor de depășit.”
Dar cum arată concret această recuperare rapidă? E drept că sună aproape incredibil. Dr. Dobrea explică faptul că există „operații de rezecție pulmonară cu spitalizare totală de 2-3 zile și cu reluarea activității normale în ziua externării. Plaga este estetică, de câțiva centimetri, fără sacrificarea mușchilor, fără a se depărta coastele, cu risc minim de fracturi.”
„Fereastra de aur” și limitele intervenției
Momentul operației este critic. Medicii îl numesc „fereastra de aur”. „Cu cât se intervine mai repede în evoluția unui cancer, cu atât este mai bine, în general. Când ne referim la plămân, stadiile I și II au soluție chirurgicală și puține cazuri selectate cu stadiu III,” explică chirurgul, pe baza ghidurilor internaționale (NCCN – National Comprehensive Cancer Network, versiunea 5.2026).
Cercetări recente, prezentate la Întâlnirea Anuală 2025 a Societății Americane de Chirurgie, confirmă acest lucru. Un studiu pe peste 32.000 de pacienți cu cancer pulmonar non-microcelular în stadiu incipient a arătat că după lobectomie (o rezecție pulmonară anatomică), aproximativ 72% dintre pacienți erau în viață la 5 ani. Rata scade la 70% pentru segmentectomie și la 66% pentru rezecția mai limitată. Numai că există și limite clare.
„Din păcate, situația în majoritatea stadiilor III și stadiul IV nu este rezolvabilă chirurgical. Atât indicația, cât și momentul în care se intervine chirurgical se stabilesc în echipă multidisciplinară condusă de colegii oncologi, cei mai importanți membri și coordonatorii reali ai tratamentului pe termen lung”, avertizează medicul.
Ba chiar, în unele cazuri, lucrurile sunt și mai simple. „Anumite stadii nici nu necesită tratament oncologic postoperator, ci doar urmărire, intervenția chirurgicală fiind suficientă pentru tratamentul bolii. De aceea este extrem de important să fie depistat cât mai repede,” adaugă dr. Andrei Dobrea.
Semnele care nu trebuie ignorate
Pericolul cancerului pulmonar stă în discreția sa. „Majoritatea simptomelor în cancerul pulmonar apar în stadii avansate,” atrage atenția chirurgul. Totuși, semnale de alarmă există: tusea prelungită care nu trece cu tratament de răceală, tusea cu sânge (hemoptiziile) sau durerea toracică, ce apare de obicei când tumora invadează alte structuri. Recomandarea medicului este tranșantă: „Un CT toracic ar trebui efectuat la orice vârstă, mai ales în cazul pacienților cu factori de risc sau istoric familial de boli neoplazice.”
Una dintre cele mai frecvente întrebări ale pacienților este: „Voi mai putea respira normal?”.
Dr. Dobrea lămurește mecanismul: „Deși plămânul nu este un organ care se poate reface în ideea regenerării unei porțiuni scoase, acesta are în general o mare capacitate de adaptare și de preluare a funcției pierdute. Scoțând jumătate dintr-un plămân, jumătatea rămasă își mărește volumul și umple mare parte din spațiul rămas liber.”
Contează enorm și starea de dinainte. „Cu cât plămânul este mai sănătos preoperator (de exemplu la nefumători), cu atât capacitatea lui de adaptare este mai mare. Condiția fizică preoperatorie este extrem de importantă. Principiul este simplu: dacă preoperator există un nivel adecvat de «resurse» respiratorii, o pierdere temporară este mult mai ușor tolerată,” susține chirurgul.
Două povești, două vieți salvate
Dincolo de cifre sunt oamenii. Dr. Andrei Dobrea povestește două cazuri care ilustrează perfect importanța deciziei la momentul potrivit.
-„Primul caz care îmi vine în minte este al unui tânăr de 38 de ani care a descoperit o leziune pulmonară suspectă în cursul evaluării după un accident rutier relativ ușor”, își amintește medicul. După evaluarea completă, s-a decis intervenția chirurgicală. „Am extirpat minim invaziv (toracoscopic uniportal) jumătate din plămânul drept. Analiza histopatologică a confirmat cancerul pulmonar, dar în cel mai mic stadiu depistabil.”
Un diagnostic descoperit întâmplător a fost, paradoxal, șansa lui. „Au trecut deja patru ani și pacientul este sănătos. Nu simte diferențe semnificative față de situația preoperatorie. Lucrează și are o viață absolut normală lângă familia lui.”
-Al doilea caz este al unei femei de 79 de ani, evaluată în două spitale și declarată inoperabilă din cauza vârstei și a poziției tumorii, foarte aproape de inimă. „Mult timp s-a considerat că o vârstă înaintată este extrem de riscantă, mai ales ținând cont de trauma operatorie a intervențiilor deschise din trecut”, explică dr. Dobrea.
Până la urmă, echipa sa a decis să reanalizeze cazul. „totusi, am decis să încercăm intervenția, fiind singura șansă a pacientei de a avea o evoluție favorabilă.” S-a realizat o lobectomie inferioară stângă, minim invaziv. Rezultatul a depășit orice așteptare. „Operația a fost foarte ușor tolerată de pacientă. La o săptămână după intervenție, aceasta se plimba în parc cu nepoții,” a încheiat medicul.
