Societatea are responsabilitatea să-i confrunte pe Sam Altman și pe alți moguli ai tehnologiei care fac un „transfer din bunul public către interesele private”, avertizează profesorul Răzvan Rughiniș, prodecan al Facultății de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Politehnice București. Acesta atrage atenția asupra modului în care datele personale sunt vândute la o scară incredibilă, oferind exemple concrete care ar trebui să îngrijoreze pe oricine.
„Un nebun aruncă piatra…”
Întrebat despre declarațiile lui Sam Altman, CEO-ul OpenAI, care a comparat consumul de energie al AI cu cel necesar creșterii unui om, Răzvan Rughiniș este tranșant. „Este un proces de marketing din partea unuia dintre oamenii care au un interes în acest domeniu”, spune el. Mai mult, „Altman nu poate fi suspectat de obiectivitate. A pariat toată credibilitatea și averea sa pe aceste transformări pe care inteligența artificială le va aduce.”
Până la urmă, cum poate fi confruntat un astfel de gigant? Rughiniș propune să-l privim strict ca pe un om de afaceri.
„Ce încredere aveți într-un om de business care reușește în 2025 să vândă de 13 miliarde de dolari și să facă promisiuni de cumpărare de peste 1000 de ori și care, la mai puțin de trei luni de zile, să se dovedească false?”
Iar profesorul aduce aminte de o vorbă din popor pentru a descrie situația actuală. „Știți cum e vorba aceea, că un nebun aruncă piatra și 100 de filozofi se străduiesc să o scoată. Aceasta este starea societății noastre. Consumăm enorm de multe resurse ca să răspundem la aceste provocări motivate economic pentru că aceasta este o metodă de transfer din bunul public către interesele private.”
Profit privat, pierderi socializate
Discuția despre consumul uriaș de energie al inteligenței artificiale este, în opinia sa, una foarte instrumentată, menită să ne distragă de la problemele cu adevărat importante. Aceste companii au un model de business simplu: „privatizează profitul și socializează pierderile”. Adică, în cazul în care un experiment precum OpenAI ar eșua, s-ar putea să fie nevoie de intervenția statului american pentru a-l salva.
În ciuda abundenței în care trăim, „suntem guvernați de frică și anxietate și nu ne dăm seama că suntem în cea mai bună perioadă din istoria omenirii”, adaugă Rughiniș. Avem resurse fără precedent, dar în discuția despre viitor se aud doar câteva voci, precum cea a lui Sam Altman.
Europa, o oază de normalitate?
Reglementările din Uniunea Europeană, precum „AI Act” sau „Digital Services Act”, sunt adesea criticate ca fiind frâne economice. Numai că lucrurile stau puțin diferit. Datorită acestor legi, produsele digitale oferite europenilor sunt mai puțin invazive. Rughiniș afirmă că „mulți americani se plâng că serviciile pe care le oferă către propriii cetățeni sunt mult mai toxice decât cele pe care le oferă cetățenilor europeni.”
V-ați întrebat vreodată ce se întâmplă, pe bune, când dați click pe „accept all” la cookie-uri? Profesorul oferă un sfat simplu, dar esențial. „Dacă nu dăm click pe „accept all”, ci doar pe butonul „accept only necessary” ne asigurăm că datele noastre nu pot fi înstrăinate către terțe părți.” Este o distincție fundamentală între a permite unui site să-ți folosească datele și a-i da dreptul să le vândă mai departe.
Scandalul Uber și datele pacienților cu cancer
Iar aceste vânzări de date se întâmplă la o scară greu de imaginat. „Sunt studii care arată că aceste vânzări se fac pe o scară incredibilă”, explică Rughiniș.
Cât de incredibilă?
Se vând inclusiv date de pe aplicații de dating, informații intime despre obiceiuri și preferințe, dar și date medicale. Exemplul oferit de prodecan este șocant. „La un moment dat a fost un scandal cu Uber care vindea traseele oamenilor care mergeau la clinicile de oncologie către firme de medicamente ca să știe cine are cancer.” El subliniază că astfel de practici, considerate business profitabil în America, nu se întâmplă pe teritoriul european datorită legislației.
O speranță vine din Danemarca
E drept că, din cauza vitezei cu care evoluează tehnologia, „statul nu a mai putut ține pasul cu ritmul dezvoltării acestor companii”. Si totuși, Rughiniș crede că societățile vor reacționa în cele din urmă, pe măsură ce pericolele devin mai clare.
Acesta oferă exemplul Danemarcei, care a introdus tablete în școli (încă din 2005) pentru conținutul interactiv. Astăzi, după aproape 20 de ani de studii, tabletele au fost retrase. Concluzia? „Aptitudinile cognitive esențiale nu se formează în această interacțiune cu o tabletă, așa cum se întâmplă în cazul scrisului. Scrisul este un antrenament pentru gândire și creează o dezvoltare cognitivă pe care mediul digital nu o oferă.”
